1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Corupția se întâmplă pentru că ea nu este pedepsită

23 septembrie 2022

Corupția rămâne una din principalele probleme cu care se confruntă R. Moldova. Cazurile de mare corupție, cum ar fi celebrul furt din sistemul bancar, nu s-au soldat cu vreo decizie în instanță.

https://p.dw.com/p/4HGM3
Iulian Rusu, şeful CNA din Republica Moldova
Iulian Rusu, şeful CNA din Republica MoldovaImagine: Simion Ciochina

În Republica Moldova, unul din suspecții din dosarul fraudei bancare, politicianul fugar Ilan Șor, organizează în aceste zile proteste în fața Parlamentului de la Chișinău.

DW a realizat un interviu cu Iulian Rusu, directorul Centrului Național Anticorupție (CNA), cu care a discutat despre corupția din Moldova, de ce dosarele de mare corupție bat pasul pe loc, dar și despre cum poate fi eradicat acest fenomen.

DW: Potrivit raportului CNA pentru primul semestru al anului 2022 au fost depistate 291 de infracțiuni de corupție. Este oare această cifră un indicator că în țara noastră corupția continuă să fie o problemă greu de soluționat?

Iulian Rusu: Cifrele nu sunt foarte diferite de acelea din anii trecuți și indică faptul că noi continuăm să investigăm cazurile de corupție, care vin atât prin diferite denunțuri de la cetățeni, dar și prin activitatea noastră de investigare. Faptul că aceste cauze sunt în continuare instrumentate înseamnă că fenomenul corupției există și pentru ca să diminuezi acest fenomen sunt necesare acțiuni coordonate pe mai multe direcții.

Corupția se întâmplă și din cauza că avem condiții de trai dificile, pentru că adeseori corupția nu este pedepsită, dar și pentru că noi nu am reușit să ajungem la finalitate pe dosarele de rezonanță. Evident că depunem tot efortul ca aceasta să se întâmple, dar noi suntem într-o situație în care trebuie să demonstrăm infracțiunile prin probe incontestabile. Mai mult ca atât, spre deosebire de investigațiile jurnalistice, care pot fi făcute într-o perioadă relativ scurtă, noi acționăm pe tărâmul legal, de procedură penală, în care trebuie administrat probatoriul și vinovăția trebuie demonstrată, iar asta presupune analize mult mai complexe.

Nu cred că cifrele sunt un indicator care ar vorbi despre fenomen la modul general. Deci, ce noi reușim, aceasta depistăm, fie din denunțuri, fie din activitatea noastră de investigație. Presupunerile noastre sunt că numărul infracțiunilor de corupție, care se comit pe teritoriul țării noastre, este mult mai mare. Doar că până aceste date vor ajunge la noi e un drum lung. Fie persoanele nu au încredere că dosarul se va duce la bun sfârșit, fie datorită faptului că este complicat să demonstrezi că actul de corupție a avut loc. De exemplu, coruperea activă și pasivă trebuie demonstrată prin probe directe – înregistrări audio sau însoțite de video că banii au fost transmiși, iar dacă astfel de informații nu există atunci noi cercetăm legăturile care există între diferiți funcționari publici cu subiecții, de exemplu, care participă la achiziții publice. O provocare pentru noi sunt și datele pe care noi trebuie să le obținem din afara țării, pentru ca să demonstrăm tot lanțul de acțiuni, care s-au întreprins într-un anumit caz de corupție.

DW: Câte din aceste 291 de cazuri de corupție au ajuns la o finalitate?

I.R.: La acest moment, putem vorbi despre rezultate intermediare pe dosarele care au fost pornite la finele anului trecut, începutul acestui an. Avem deja câteva dosare importante, care au fost transmise în instanța de judecată. Dar aceasta nu este finalitatea în sensul așteaptat de întreaga societate. Și pe noi ne interesează să avem condamnări definitive și cu confiscarea averii. Dar, este deja etapa judiciară, în care judecătorii examinează dosarele pe care le-am instrumentat cu colegii procurori și urmează să se expună pe pertinența probelor, pe cât de consolidat este probatoriul pentru a demonstra vinovăția persoanei. Noi vorbim, în primul rând, de funcționari de rang înalt, inclusiv din sectorul justiției. Este un lucru impunător, care se desfășoară la momentul actual pentru a finaliza instrumentarea și a transmite în instanța de judecată dosare pe subiecți importanți, care au deținut funcții înalte în stat în trecut, învinuiți de infracțiuni destul de grave, legate de acte de corupție, de finanțări ilegale, de abuz în serviciu.

DW: Cetățenii, la fel ca și partenerii de dezvoltare, așteaptă de la CNA investigarea marilor cazuri de corupție, condamnarea personajelor cheie în fraudele și crimele de rezonanță. Am văzut că în ultimul an s-au făcut mai multe arestări, cum ar fi al lui Igor Dodon, a Marinei Tauber, dar care încă nu s-au finalizat cu nicio condamnare. De ce procesele merg atât de greu? Sau nu există suficiente probe?

I.R.: Trebuie să fac o precizare importantă legată de măsurile asiguratorii sub formă de arest preventiv sau arest la domiciliu. Deci, aceste măsuri sunt luate de către procurori pentru a exclude riscurile de distrugere a probelor. Pentru moment, măsurile asiguratorii au fost aplicate, însă este o cale lungă legată de instrumentarea dosarului și, în funcție de complexitate, aceasta poate să dureze mai mult timp. Noi investigăm și fapte care s-au întâmplat în trecut, iar termenul îndelungat ține de analiza complexă pe care o efectuăm și noi suntem dependenți și de răspunsurile pe care trebuie să le primim la solicitările noastre de asistență juridică internațională. Aceasta îngreunează trimiterea dosarului în instanța de judecată. De multe ori răspunsurile din afara țării sunt un element esențial în încheierea investigațiilor și transmiterea dosarului în judecată.

Vreau aici să subliniez și unele practici din regiune, cum ar fi ale DNA-ului din România, care a avut nevoie de 5-7 ani pentru a obține primele condamnări față de persoane cu funcții înalte în stat. Deci, e foarte important să ne gestionăm așteptările. Noi nu ne dorim să întindem cu investigațiile la infinit. Este o cursă contra cronometru, iar în multe privințe sunt importante și resursele pe care le avem la dispoziție ori în cazul nostru ele sunt destul de limitate raportat la un număr destul de mare de dosare penale. Din acest considerent ne concentrăm pe cauzele cele mai importante, pentru ca să le asigurăm o finalitate.

DW: Ce se întâmplă cu dosarul pe „furtul miliardului”. Au trecut opt ani deja și nu există progrese. Când vom vedea marii corupți aduși acasă, iar activele recuperate?

I.R.: Ce am reușit noi să facem este să aplicăm sechestre. Pentru a asigura o recuperare definitivă avem nevoie de aceleași hotărâri definitive ale instanțelor de judecată, care emit titluri executorii și se poate aplica confiscarea. Însăși dosarul fraudei bancare presupune foarte multe active, care au părăsit R. Moldova și au fost transmise în foarte multe jurisdicții. Ne-am concentrat în activitate pe jurisdicțiile cooperante, care oferă informații. Aici calea nu este foarte scurtă, pentru că la început trebuie să demonstrăm că bunurile pe care dorim să aplicăm sechestru sunt suspectate de a fi de origine ilegală și din resurse obținute din frauda bancară, după care să aplicăm, prin intermediul instanței de judecată, sechestru și ulterior să solicităm din partea autorităților străine recunoașterea încheierii noastre și respectiv sechestru să fie aplicat și în acele state. În unele circumstanțe, analiza este destul de anevoioasă pentru că presupune identificarea inițială a acelor bunuri, iar asta presupune schimb de informații cu jurisdicții din afară. Cooperarea decurge destul de bine. Avem rezultate intermediare, iar un rezultat intermediar cu care să venim în public va fi aplicarea sechestrului și asigurarea acțiunilor noastre de recuperare din activele devalizate din frauda bancară.

În cazul persoanelor, s-au înaintat aceleași solicitări de asistență juridică internațională, inclusiv pe extrădare. Ele se află în examinare atât în Israel, cât și în Marea Britanie sau Turcia, jurisdicții cu care comunicăm ca să obținem informații adiționale sau, dacă deja a fost emis mandat de arestare, să fie solicitată extrădarea acestor persoane. Un element important sunt modificările care au fost făcute la Codul de procedură penală, care permit judecarea în absența persoanei, atunci când se demonstrează că s-au întreprins sancțiuni, pentru a informa persoana dată că ea este citată pe o cauză penală. Deci, colegii noștri procurori comunică intens pentru a stabili dacă astfel de solicitări de asistență juridică internațională au fost satisfăcute, iar în momentul în care nu este posibilă înaintarea învinuirii, atunci cauzele acestor persoane vor fi examinate în absența lor. Aici vorbim despre subiecți emblematici, participanți la diferite epizoade a fraudei bancare sau a altor dosare de rezonanță, care sunt pe larg cunoscute publicului larg.

DW: Ce obiective aveți pentru viitor? Poate oare Republica Moldova să reducă la minimum fenomenul corupției?

I.R.: Reducerea este posibilă gradual. În momentul în care se crește și nivelul de trai, dar și se exclud diverse oportunități de a comite acte de corupție. Noi suntem foarte atenți la achizițiile publice, care s-au desfășurat în trecut, dar și acelea din acestee moment. Am ajustat tacticile noastre de investigație. Înțelegem că prioritățile noastre țin de domeniile unde se gestionează active mari, cum ar fi fondurile Casei Naționale de Asigurări Sociale sau ale Companiei Naționale de Asigurări în Medicină, dar și fondurile din domeniul infrastructurii sau al împrumuturilor pentru construcția drumurilor. Acestea sunt domenii prioritare pentru noi, pentru că și valoarea monetară este foarte mare.

Avem o serie de documente strategice la care lucrăm. Este vorba de un program național de recuperare pentru următorii patru ani. Un proiect care este la faza finală de consultare și coordonare, pe care îl vom transmite în curând Parlamentului pentru examinare și aprobare. Examinăm cum s-a implementat Strategia Națională de Integritate și Anti-corupție. Respectiv, pentru anul viitor planificăm să elaborăm un document nou. De asemenea, depunem efort ca să eficientizăm pe interior activitatea CNA prin instrumente de digitalizare, cum ar fi punerea în aplicație a unui sistem informațional automatizat – Registrul bunurilor infracționale. Acesta ne va permite să contabilizăm mai bine acțiunile noastre pe sechestrele pe care le aplicăm și în final să avem o imagine cât mai clară cum se desfășoare acțiunile noastre de urmărire penală și de recuperare a bunurilor, care au fost obținute din infracțiuni.

Simion Ciochină
Simion Ciochină Simion Ciochină este un jurnalist născut în Republica Moldova. Este corespondent DW din 2015.