Diplomele medicilor străini sunt recunoscute cu greu

În mijlocul unei pandemii care amenință să suprasolicite sistemul medical german, Ben, un chirurg polonez care locuiește la Berlin, își petrece serile cosând intestine de vacă pe care le cumpără de la supermarketul local. "Chirurgia de specialitate este ca și condusul unei mașini", spune în dialog cu DW bărbatul de 34 de ani cu diplome medicale de la universități din Libia și Egipt. "Când nu mai conduci o vreme, uiți cum se face. Așa că am cumpărat niște intestine de la supermarket și le cos la mine acasă."

Ben, care nu a dorit să-și dezvăluie numele complet de teamă să nu fie defavorizat ulterior de autoritățile care îi evaluează cererea de recunoaștere a diplomei, a fost timp de 10 ani chirurg generalist înainte de a se muta anul trecut la Berlin. Cu pașaportul său comunitar, nu a avut nicio problemă se se relocheze în Germania, dar a întâmpinat greutăți fără sfârșit în găsirea unui loc de muncă. "Sunt lector asistent", adaugă el. "Am predat Medicină studenților în Libia. Am multă experiență în domeniul meu și pierd acum acea experiență."

Epidemia de coronavirus a scos în evidență și mai mult situația în care se află și Ben, mai ales că în Germania sunt foarte multe cazuri de infectare cu noul virus. Săptămâna trecută, ministrul Sănătății Jens Spahn s-a adresat în scris guvernelor regionale din trei landuri federale, cerându-le să-și modifice decizia luată anul trecut de a nu recunoaște automat diplomele medicale ale cetățenilor polonezi, în urma unei directive a UE care evidenția discrepanțe dintre sistemele medicale din cele două țări.

"Independent de evaluarea juridică finală europeană privind această soluție, eu aș avea în vedere o abordare pragmatică din partea autorităților responsabile", a scris Spahn în scrisoarea sa, citată de presa germană.

Examene dure

Dar pentru Ben nu se schimbă mare lucru. El lucrează ca îngrijitor medical într-un spital, în timp ce pendulează între două autorități: Departamentul de Sănătate din Berlin și Camera Medicilor din Berlin. Așteaptă deja de patru luni ca prima autoritate să trimită o hârtie celei de-a doua instituții, organizând astfel un examen de limba germană cu termeni medicali, primul test din cele trei pe care trebuie să le treacă pentru a obține licența de practicare a meseriei de medic în Republica Federală. "Este un proces scump și îndelungat", remarcă el.

Procesul poate dura până la 18 luni, potrivit lui Sameer, un doctor sirian care a venit ca refugiat și a trecut toate examenele, iar acum lucrează ca medic începător. Întârzierile lungi provoacă griji suplimentare din cauza permiselor de muncă și de rezidență și cererea de recunoaștere a diplomei poate costa mii de euro în taxe administrative, cursuri de limbă și examene, în funcție de birocrația din fiecare land federal în parte.

"Birocrația devine tot mai complicată", spune Sameer. "În Germania, pentru fiecare examen ai nevoie de o programare, dar poate dura și un an, deoarece numărul aplicanților este mare, dar cel al doctorilor care te examinează este redus."
Sameer și Ben cunosc mai mulți medici străini care au renunțat și au părăsit Germania.

"Un prieten de-al meu din Libia a plecat înapoi luna trecută – el este specialist în terapie intensivă", spune Ben. "De acest tip de doctori este nevoie acum în Germania, dar prietenul meu s-a săturat de așteptare, mi-a spus că l-a costat foarte mulți bani toată așteptarea asta."

"De ce am venit în Germania?", continuă Ben. "Am auzit că este cel mai bun loc în care îți poți îndeplini visurile de chirurg. Vreau să mă perfecționez profesionaI și vreau să dau ceva înapoi Germaniei: mă voi implica total în tratarea cetățeniIor din această țară."

Birocrație nemiloasă

Există un motiv foarte simplu pentru care birocrația ia atât de mult timp, explică Stephan Schiele, de la Tür zu Tür ("Din ușă în ușă"), un proiect de integrare din Bavaria: "Autoritățile responsabile nu au nici pe aproape personalul necesar."
Dar există și motive de ordin birocratic: calificările fiecărui aplicant sunt evaluate individual. Adică: autoritatea numește un evaluator care are la dispoziție trei luni pentru a constata în ce constă calificarea obținută în străinătate și cu ce poate fi echivalată în sistemul medical german.

Au existat tentative de a grăbi procesul, cel puțin în privința asistentelor medicale: proiecte-pilot au început să evalueze întregi școli de asistente și îngrijitori, nu calificări individuale. "Ne îndreptăm și cu medicii în aceeași direcție, dar sigur că durează, pentru că trebuie analizate mai atent cursurile", spune Schiele.

El adaugă: "Pregătirea medicală este un aspect delicat: imaginați-vă dacă am permite să lucreze în clinici doctori fără recunoaștere profesională. La cea mai mică problemă, oamenii ar urla malpraxis."

Urgență politică

În ciuda nevoii acute de medici, birocrația nu poate fi accelerată, indiferent dacă ne confruntăm sau nu cu o pandemie. La jumătatea lui martie, consiliul medical din Saxonia a făcut pe Facebook un apel la doctorii străini fără licență care se află în acest land german.

Într-o declarație pentru DW, consiliul a precizat că în jur de 200 de medici străini ar fi răspuns apelului. Consiliul a subliniat însă că aceștia nu vor fi angajați ca doctori, ci vor fi rugați să se ocupe de liniile telefonice de urgență privind coronavirusul, să efectueze teste și să lucreze ca îngrijitori de pacienți. "Nu este vorba de o recunoaștere accelerată a diplomelor și nici nu avem în plan așa ceva", se spune în declarație.

Un purtător de cuvânt al Consiliului Medical din Berlin a afirmat într-un email că actuala situație limitează inclusiv capacitățile instituției, ceea ce face "nerealistă" așteptarea ca medicii străini să fie angajați mai rapid în spitalele germane. Departamentul de Sănătate din Berlin, LaGeSo, s-a exprimat în termeni similari, explicând că landurile nu pot schimba unilateral prevederile, fără să se consulte cu celelalte landuri. Dar în declarația forului din Berlin se mai precizează: "Continuăm eforturile de a găsi toate ajutoarele de care este nevoie în următoarele săptămâni și luni, inclusiv doctorii care încă nu au primit licențele."
Sameer înțelege ezitările asociate crizei actuale, dar tot crede că birocrația este dureros de lentă: "Am mulți prieteni la Berlin care abia așteaptă să dea examenele de recunoaștere, dar următoarea programare este abia peste un an sau chiar peste 18 luni."