Diplomaţia şi democraţia se autodesfiinţează

După dezvăluirile platformei Wikileaks, care a aruncat pe piaţă sute de mii de documente şi comunicări ale diplomaţilor americani, nimic nu va mai fi ce-a fost în munca ambasadorilor şi consulilor. Nici un reprezentant diplomatic, fie el american, european, african sau asiatic, nu se va mai încumeta să-şi facă munca aşa cum era obişnuit. Nimeni nu va mai vorbi cu nimeni fără să fie răvăşit de incertitudini în legătură cu eventualitatea ca informaţiile confidenţiale primite sau transmise să nu devină publice.

Or, diplomaţia, aşa cum o ştim, s-a clădit, de mii de ani, tocmai pe confidenţialitate şi încrederea că ea poate fi păstrată.

Că americanii, care au trimis oameni pe lună şi au mutat aproape de fantastic toate vechile frontiere ale ştiinţei, s-au dovedit incapabili să-şi asigure propria reţea de comunicaţii diplomatice e nu doar uluitor, ci de-a dreptul dezastruos.

Un singur lucru este cert: pe viitor, nimic nu va mai fi ce-a fost în materie de diplomaţie. Or, dacă ea se prăbuşeşte, odată cu eforturile ambasadorilor, emisarilor şi trimişilor speciali ai unei ţări se vor zădărnici şi multe încercări de aplanare a unor conflicte. Consecinţa acestui cataclism este prefigurată. Ne putem aştepta ca sinuciderea diplomaţiei să fie urmată de sporirea fără precedent a numărului războaielor sângeroase care ne vor mutila planeta.

Şi ca şi cum toate acestea n-ar fi fost de-ajuns, ne ajunge din urmă, din Elveţia, şi ştirea fatidică a succesului unui referendum care, deşi salutat de mulţi în Germania şi alte ţări vest-europene, prezintă pentru întregul occident un risc considerabil. E vorba de pericolul desfiinţării democraţiei, aşa cum o ştim noi, chiar prin intermediul democraţiei, în speţă a democraţiei directe. Fiindcă elveţienii s-au hotărât să accepte, prin referendum, un proiect de legislaţie xenofobă prin care orice străin refugiat în Elveţia, care săvârşeşte chiar şi un delict neînsemnat, să poate fi expulzat instantaneu. Or, o asemenea lege nu se potriveşte câtuşi de puţin cu respectarea drepturilor omului, fără de care democraţia e redusă la absurd.

Prin urmare, în diplomaţie şi, chiar mai grav, chiar şi în democraţie, cutia Pandorei s-a deschis şi un şuvoi de spirite cu totul necurate au ţâşnit din ea, imersându-ne în viitura unor ape otrăvite. Ne putem văita, desigur, dar nici un geamăt de jale nu ne mai poate ajuta. De-acum încolo va trebui să ne confruntăm pieptiş cu demonii pe care i-am dezlănţuit.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Cristian Ştefănescu