PSUG, PDS şi Partidul Stângii
18 februarie 2009
Decembrie 1989. Graniţa germano-germană este deschisă de o lună. Zidul a fost dărâmat. O dată cu el a căzut şi un întreg sistem politic. Camera Poporului elimină din Constituţia Republicii Democrate statutul de partid unic al PSUG. În cadrul unui congres extraordinar, tovarăşele şi tovarăşii dezbat viitorul Partidului Socialist Unit German.
Există două opţiuni: autodizolvarea sau o temeinică reînnoire din interior. Fostul partid unic nu se dizolvă. Suferă, însă, modificări evidente de program şi nume. Din SED(PSUG) devine SED(PSUG)-PDS. Partidul Socialismului Democratic. Cei mai puţini mai cred însă într-un viitor glorios al formaţiunii. Din 4000 de foşti membri plini, mai rămân doar 200.
Partid regional est-german?
După 20 de ani, partidul, care între timp a devenit „Partidul Stângii”, se situează pe poziţia a patra în topul preferinţelor alegătorilor germani, după social-democraţi (SPD), creştin-democraţi (CDU) şi liberal-democraţi (FDP). În est, Partidul Stângii se află pe aceeaşi poziţie cu CDU, în anumite landuri situându-se chiar în faţa SPD. O poveste de succes. "Ca din senin, ieşit din Parlament, s-a format un partid, creditat la alegerile federale cu 10 procente. O situaţie neobişnuită”, declară Tim Spier, politolog la Universitatea Göttingen.
La momentul respectiv, mulţi observatori considerau că SED(PSUG)-PDS, care din 4 februarie 1990 a devenit doar PDS, avea să fie doar un fenomen trecător pur. Deşi, la primele alegeri federale din Germania reunificată, partidul obţinea 11,1 la sută în est, pe întreg teritoriul ţării nu cumula decât 2,4 procente din totalul voturilor exprimate. O dată cu echilibrarea raporturilor economice şi sociale, importanţa unui partid regional est-german va scădea vizibil, preconizau pe atunci mulţi observatori politici.
"Dezvoltare accelerată"
Dar evoluţia PDS pare a continua, fără să poată fi oprită. În Turingia, la alegerile de land din 1990, partidul obţine 9,7 la sută. Patru ani mai târziu procentul voturilor creşte la16,6. În 1999 sunt 21,3 şi în 2004 chiar 26,2 procente, prea mult pentru un simplu partid regional sau pentru o formă de protest. În 1994, în Saxonia-Anhaltină se ajunge la o coaliţie roşu-verde, între SPD şi ecologişti, coaliţia bucurându-se de sprijinul PDS. Prima coaliţie roşu-roşu dintre SPD şi PDS este consfinţită în 1998 in landul Mecklenburg-Vorpommern.. Din 2001, în landul Berlin s-a instalat tot o coaliţie guvernamentală complet roşie. Spier crede că asistăm la o „dezvoltare accelerată”.
Şi totuşi participarea la coaliţia de guvernământ din Berlin nu este doar benefică. La alegerile de land din 2006, partidul pierde în fiefurile din est până la 20 de procente. De vină este lipsa unui profil clar, cred cei mai mulţi comentatori. La momentul oportun apare „Partidul Muncii şi Dreptăţii Sociale – Alternativa de Vot” (WASG). WASG, o coaliţie formată din foşti membri ai SPD şi sindicalişti, s-a transformat în partid la începutul anului 2005, ca formă de protest faţă de reformele politice şi economice ale fostului Gerhard Schröder. Şi în cadrul WASG se vorbeşte despre socialismul democratic. Cele două partide fuzionează şi rezultă "Partidul Stângii".
Un partid mic dar faimos
În mai 2007, la Bremen, noul „Partid al Stângii” reuşeşte o premieră: să acceadă într-un parlament de land din vestul ţării. Între timp, este reprezentat şi în legislativele din Hessa şi Saxonia Inferioară. Partidul a atins o coardă sensibilă în rândul populaţiei, analizează Spier. „Partidul Stângii”, pare a răspunde mai bine decât SPD nevoilor unei dreptăţi sociale. "Partidul Stângii şi-a asigurat astfel existenţa pe o durată previzibilă”, crede Spier.
În Germania, nu există nici un alt partid care să nască atâtea controverse şi luări de poziţie emoţionale ca "Partidul Stângii". Noul vechi partid trezeşte mai întotdeauna reflexele anti-comuniste ale partidelor populare. Dar şi partidele populare trebuie să recunoască: pe scena politică din Germania evoluează cinci şi nu patru partide. Dar ce doreşte exact „Partidul Stângii?”. Planurile urmează a fi stabilite. Până în prezent nu există un program de partid, iar punctele de bază sunt derutante. Partidul declară că susţine economia de piaţă dar vrea, în paralel, să depăşească sistemul capitalist.