1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Din Ţara Fumului

Vlad Mixich9 ianuarie 2009

E fum, mult fum în politica de la Bucureşti. Fumegă speriată şi economia românească iar fumurile vedetelor de carton sufocă inteligenţa poporului.

https://p.dw.com/p/GUxV
Imagine: BilderBox

PROTEJAŢI „IARBA DRACULUI”

Începutul lui 2009 a adus românilor un cadou lăsat de fostul ministru liberal al Sănătăţii. Eugen Nicolăescu a interzis fumatul în spaţiile publice, neamenajate special. Noile modificări aduse „legii antifumat” apropie România de legislaţia severă a majorităţii ţărilor U.E., în privinţa protecţiei împotriva efectelor consumului de tutun. Până deunăzi, ţara lui Dracula era un adevărat rai pentru cetăţeanul occidental îndrăgostit de „iarba dracului”. În Statele Unite, spre exemplu, fumătorii sunt cei surghiuniţi în acele faimoase cuşti înceţoşate, în timp ce în România, nefumătorii sunt alungaţi în separeuri înguste şi de multe ori neîncălzite. Însă de la 1 ianuarie 2009, în locurile publice, spaţiile pentru fumat sunt acelea care trebuie să fie strict delimitate. În plus, spaţiul pentru fumători nu trebuie să ocupe mai mult de jumătate din întreagă zonă alocată clienţilor. Dacă până anul trecut, nefumătorii erau consideraţi în România o specie aparte şi oarecum ciudată de „homo sapiens”, astăzi, aceştia din urmă devin egali cu majoritarii(cel puţin aşa spun unele statistici) „homo fumidus”.

OBIECŢIILE SUB LUPĂ

Interesantă este însă reacţia societăţii la anunţarea noilor reglementări. Patronii localurilor cu o suprafaţă de sub 100 de metri pătraţi sunt obligaţi să opteze pentru unul dintre cele două atribute: fumători sau nefumători. Până acum, se pare că cei mai mulţi au optat pentru un bar plin de fumuri, şi nu de un aer respirabil. Inedite sunt şi obiecţiile celor mai mulţi dintre patronii afectaţi de noua ordine. Cea mai frecventă se bazează pe observaţia că spaţiile pentru nefumători rămân neocupate, deoarece aceştia preferă să stea la masă alături de fumători, chiar şi atunci când cei din urmă sunt mai puţini. Altfel spus, pentru grupul social românesc nu primează criteriul majorităţii, ci cel al viciului revendicativ. O altă obiecţie acuză autorităţile de lipsa informării cu privire la noile reguli. Însă modificările la „legea antifumat” au fost aprobate încă din ianuarie 2008, patronii având suficient timp chiar şi pentru a le pune în aplicare. În fapt, lipsa de informare este aici invocată drept circumstanţă atenuantă, căci în România cunoaşterea legislaţiei din domeniul în care activezi nu este o normă.

ATENŢIE, VIZIBILITATE REDUSĂ

Conform statisticilor Institutului de Pneumoftiziologie, în ultimii ani, numărul afecţiunilor bronhopulmonare din capitala „Ţării Fumului” s-a dublat. Această creştere alarmantă a fost pusă de organizaţiile ecologiste pe seama poluării din Bucureşti. Pe bună dreptate, căci printre cauzele cancerului pulmonar se numără şi poluarea. Însă locuitorii „Ţării Fumului” par a nu observa că principala cauză a cancerului pulmonar este fumatul. De altfel, este destul de greu să observi ceva când eşti înconjurat numai de fum.