Dictatura sistemului clientelar

Iliescu nu a făcut decît să continue în noul regim politic de după decembrie 89 ceea ce învăţase în comunism şi ştia că funcţionează: încolonarea maselor în faţa dictatului demagogic al „conducătorului cumsecade”.

După primele mandate ale lui Ion Iliescu, societatea românească în majoritatea ei nu şi-a mai revenit.

Scurt istoric al „omului cumsecade”: ideologia comunistă nu ar fi avut cum să reziste fără să pună la punct şi să impună prin metode dintre cele mai perverse acel sistem clientelar, de la vîrful piramidei pînă la baza ei. Aşa au supravieţuit milioane şi milioane de oameni, unii avînd „relaţii” la măcelărie, alţii la „aprozar”, alţii la inginerul de la CAP, şi aşa mai departe.

De aici, de la baza piramidei, relaţiile se întindeau tot mai sus, la primar, la „judeţeana de partid”, la şefii Miliţiei şi Securităţii, pentru a ajunge, din aproape în aproape, pînă la membrii CC ai PCR. Se făceau servicii contra servicii: porcii, viţeii, mieii şi damigenele cu vin ajungeau la Bucureşti, la şefii cei mari, pentru ca aceştia la rîndul lor să „ajute” un candidat la Medicină, să intervină la organele de miliţie sau de procuratură pentru inchiderea unui dosar de furt din avutul obştesc, etc. Cei care rezolvau astfel de probleme erau priviţi ca „oameni cumsecade” chiar dacă încălcau legea, fie şi în comunism.

Revenind în prezent, sistemul acesta clientelar funcţionează în mod curent, însă el e vizibil în toată dimensiunea lui mai ales atunci cînd politicienii se arată oamenilor, adică la alegeri. Mai exact, atunci vedem întreaga piramidă, de la vîrful pînă la baza ei.

Voturi cumpărate

În mediul rural, mulţi candidaţi la primărie au cumpărat voturi cu cadouri dintre cele mai variate, de la pachete cu alimente pînă la plicuri cu bani. Unii dintre votanţi au recunoscut în faţa reporterilor că au primit bani pentru a vota un candidat sau altul, dar cred că lucrurile se opresc aici. Nu va urma nici o anchetă a poliţiei, nu vom avea primari suspendaţi, pentru că sistemul clientelar îşi spune cuvîntul.

La vîrful piramidei, adică pe scena politică, sistemul clientelar este cel mai vizibil. Aici interesele sînt uriaşe, iar de la un anume prag încolo culoarea politică nu mai contează.

Corupţie, trafic de influenţă şi furt

Mă refer la corupţie, trafic de influenţă, furt din domeniul public şi alte asemenea infracţiuni din Codul penal. Cînd se pune problema ameninţării cu închisoarea pentru înalţi demnitari, atunci fiecare se apără pe fiecare, indiferent de apartenenţa de partid.

Aşa stînd lucrurile, după părerea mea nu îi vom vedea niciodată după gratii pe foştii miniştri începînd cu Adrian Năstase, ale căror dosare de urmărire penală sînt acum blocate la Parlament. Şi nici pe alţi demnitari, din alte partide, şi nici pe marii rechini care formează clientela politică a oricărei formule de putere.

În faţa acestui sistem clientelar, Justiţia este şi ea neputincioasă. Şi aceasta pentru că, cel puţin în parte, îi aparţine şi îl întreţine.