Dictatura Manelelor

În urmă cu câţiva ani, apariţia manelelor în programul de revelion al televiziunilor era motiv de critică făţişă în presa serioasă din România. Astăzi însă, prezenţa manelelor şi a prostului-gust televizat în noaptea dintre ani a pătruns atât de mult în existenţa subtilă a vieţii noastre încât o privim ca pe o normalitate. Atunci când diformul devine o prezenţă cotidiană, anticorpii care ar trebui să apere rafinamentul sau măcar bunul-simţ devin inactivi. Este suficient să ne aruncăm privirea pe numele invitaţilor prezenţi în programele celor mai importante televiziuni comerciale din România: Vali Vijelie, Jean de la Craiova sau Adi de la Vâlcea, şi să ne simţim brusc teleportaţi în fieful manglitorilor, al mahalagiilor şi al moftangiilor.

Despre pârghiile care menţin la cote înalte de vizibilitate prostul-gust în muzica românească, am stat de vorba în exclusivitate pentru Deutsche Welle cu doi dintre reprezentanţii muzicii fine care încă face săli pline în România. Din zona elitistă a jazz-ului, maestrul Johnny Răducanu constată cu năduf că: „ Valorile nu se mai poartă nicăieri. Se poartă indivizi care n-au talent, dar deloc, şi sunt promovaţi de alţii la rândul lor nepricepuţi. Cine e de vină aici? Redactorii care au obligaţia de a educa poporul. „

Ne punem consecutiv întrebarea dacă nu cumva România a început să ducă lipsă de talente muzicale tinere care poată oferi o alternativă de succes. Tudor Gheorghe nu crede că problema ar fi absenţa tinerilor muzicieni valoroşi ci „ nenorocirea e că există o generaţie tampon de mediocrităţi artistice, care nu lasă valorile reale să se ridice; pericolul e la cei care stau deasupra lor, la Ministerul Culturii cu toată conducerea lui imbecilă şi la alţi pseudo-intelectuali care sunt pe televizoare şi apar tot timpul, care stopează aceste talente. „

În final, culpa manelelor şi a melodiilor de slabă calitate nu este simpla lor existenţă ci poziţionarea în centrul arenei artistice. Fie că vina promovării acestor non-valori se află în birouri ministeriale sau în birouri redacţionale, puterea absolută este de găsit în telecomanda spectatorilor. Surse neoficiale susţin că audienţa ultimului revelion televizat a fost cu 500.000 de telespectatori mai mică decât cea din sezonul trecut. Avertismentul dat de către public directorilor de programe este aşadar cum nu se poate mai sec.