1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Dezbinarea social-democraţilor germani

Marcel Fuerstenau / Petre Iancu 9 octombrie 2007

Social-democraţii germani se ceartă de săptămîni în şir pe tema politicii lor în domeniul muncii.

https://p.dw.com/p/BoON
Socialist? Sau demagog? Fostul premier al landului Renania-Palatinat, Kurt Beck, a devenit preşedintele SPD-în mai 2006, cînd a preluat cîrma partidului abandonată mai întâi de F. Muentefering, iar apoi de M. PlatzeckImagine: picture-alliance/dpa

Conflictul dintre aripile stînga şi dreaptă din partid a luat asemenea proporţii, încît partnerii de alianţă guvernamentală ai social-democraţilor, partidele unionale CDU şi CSU au început să-şi pună întrebări privind posibilitatea menţinerii coaliţiei.

Gîlceava a izbucnit odată cu propunerea avansată de liderul partidului social-democrat german, Kurt Beck, de a se revizui reforma guvernului Schroeder în domeniul alocaţiilor de şomaj. Potrivit legislaţiei în vigoare, introduse de fosta coaliţie convernamentală social-democrat-ecologistă, în frunte cu Gerhard Schroeder, nu se beneficiază în Germania de alocaţii de şomaj decît timp de un an de zile. Şomerii mai vîrstnici o primesc timp de maximum un an şi jumătate. In reacţie la extinsele nemulţumiri, pe care a iscat-o această reformă, liderul social-democrat Beck a propus prelungirea intervalului de plată a acestor alocaţii de la 12 la 15 şi respectiv de la 18 la 24 de luni pentru şomerii mai vîrstnici.

Iniţiativa lui s-a lovit de înverşunata opoziţie a ministrului muncii, Franz Muentefering, predecesorul lui Kurt Beck la cîrma partidului social-democrat. Muentefering a respins categoric ceea ce consideră a fi o revocare a reformelor iniţiate de fostul său şef, cancelarul Schroeder – reforme care au vizat în esenţă tocmai contopirea alocaţiilor sociale şi a celor de şomaj prin reducerea masivă a duratei primirii celor din urmă.

Dihonia a atins între timp dimensiuni ameninţătoare pentru imaginea, oricum rău şifonată, a social-democraţiei germane.

Din unghiul susţinătorilor lui Kurt Beck, printre care se numără şi comuniştii - propunerile actualului şef al partidului ar fi cît se poate de juste întrucît rectifică o prezumtivă nedreptate flagrantă comisă împotriva muncitorilor şi salariaţilor ce şi-au plătit vreme îndelungată asigurările contra şomajului.

Din punctul de vedere al criticilor săi, Beck se face însă vinovat de un populism pe cît de ieftin, pe atît de abject, menit să recupereze parte din electoratul de stînga, care a părăsit social-democraţia după transpunerea reformelor iniţiate de guvernul Schroeder.

Ruptura din interiorul SPD este atît de profundă, încît secretarul general al partidului, Hubertus Heil, s-a văzut nevoit să intervină spre a contracara impresia unui conflict ireconciliabil între preşedintele formaţiunii sale şi ministrul muncii, Muentefering. „Există o mare unitate între Kurt Beck şi Franz Muenfering”, a declarat el, textual, fără să-i convingă însă cîtuşi de puţin pe observatorii politici. Heil însuşi s-a văzut apoi nevoit să admită că, dincolo de consensul celor doi demnitari în domenii precum introducerea unui salariu minim pe economie sau lupta contra sărăciei afectîndu-i pe copii, îi desparte un contencios privind durata plăţii alocaţiilor de şomaj. Un litigiu care însă, potrivit lui, n-ar fi „unul de principiu” şi se va rezolva în discuţii bilaterale.

Ultimul cuvînt în această chestiune îl va avea congresul social-democrat din noiembrie, în care e probabil ca actualul preşedinte al partidului să-şi impună poziţia. Fiindcă propunerea sa este extrem de populară. Materializarea ei ar putea avea un important impact politic în condiţiile în care succesele electorale ale extremei stîngi, combinate cu erodarea galopantă a simpatiei pentru forţele de centru-stînga a amplificat mult nervozitatea partidului social-democrat.