Dezbatere de spre avort

Toate televiziunile româneşti au transmis insistent ştiri de la Londra şi au dezbătut cazul fetei 11 ani cu sarcină avansată. Episodul, cu totul banal pentru ce se întîmplă în România, mai ales în zonele rurale, a intrat în centrul atenţiei datorită faptului că avortul nu a fost pînă acum niciodată discutat. Ceauşescu a interzis avortul prin decret, iar în 1990, tot prin decret, guvernul Petre Roman l-a liberalizat. Abia filmul lui Cristian Mungiu, “4, 3, 2” a reuşit să provoce emoţie în jurul acestui subiect şi a scos oarecum din amorţeală societatea românească, îndemnînd-o să gîndească asupra unui subiect esenţial pentru identitatea omului însuşi.

Ca peste tot, opinia publică se dezvăluie a fi împărţită. Diferenţa faţă de alte ţări călite în aceste dezbateri, este că în România oamenii, deşi au păreri opuse, nu au la dispoziţie argumente elaborate şi rămîn adesea la nivelul sentimentului şi intuiţiei.

În această ambianţă săracă din punct de vedere intelectual am asistat la o veritabilă dictatură a televiziunilor. Tinerele prezentatoare de la diverse posturi s-au arătat profund indignate de refuzul medicilor români de a face avortul şi au văzut în asta o formă inacceptabilă de înapoiere sau de excesivă birocraţie. Televiziunile (Antena 3 a fost totuşi mai echilibrată şi mai dubitativă) i-au culpabilizat intens pe medicii de la Iaşi care au refuzat avortul, iar sub această presiune mediatică o nouă comisie instituită la Bucureşti a luat o decizie contrară, în timp ce ministrul Sănătăţii anunţa pur şi simplu că va modifica legile. Se pare că tradiţia politică a decretului, impus de un dictator sau de o emoţie trecătoare, pare să revină în România.

După anunţul clinicii Marie Stopes care a refuzat din motive neclarificate să facă avortul, televiziunile româneşti au intrat în panică: Dacă nici britanicii, care au o legislaţie permisivă, nu vor să facă avortul, atunci ce se întîmplă oare? Drepturile neîngrădite ale femeilor sînt puse în pericol? E oare societatea liberală ameninţată?

În realitate medicii din România sau din altă parte sînt şi ei oameni cu opinii nesigure şi ezitante şi atunci judecă de la caz la caz. E grăitoare declaraţia făcută de Rachel Fowell, de la Biroul de presă al Departamentului de Sănătate din subordinea Guvernului Marii Britanii, care a spus că "o sarcină poate fi întreruptă dacă doi medici specialişti, cu drept de practică, consideră că avortul este justificat, conform prevederilor din lege, pe baza analizei clinice a tuturor circumstanţelor acelui caz individual”. În general televiziunile din România au trecut repede peste pasajul care se referă la justificare avortului, care nu este înţeles totuşi în Marea Britanie ca o alegere pur subiectivă.

Multă lume deplînge publicitatea care se face acestui caz şi, desigur, că este regretabil, dar societatea românească are nevoie de această dezbatere. În cazul avortului, dar şi în alte situaţii mai puţin dramatice şi spectaculoase (cum este economia de piaţă ea însăşi), societatea românească are nevoie să înţeleagă că libertatea de tip occidental, care a sosit brusc în România după 1989, nu înseamnă abandonarea oricărei răspunderi personale şi că libertatea presupune în primul rînd responsabilitate.