Devine China partenerul preferat al lui Putin?

Încă cu mult timp înaintea escaladării conflictului din Ucraina, Rusia şi-a intensificat relaţiile cu China, amplificând comerţul cu ţara asiatică. Dar cât de realistă este posibilitatea ca schimburile comerciale cu China să compenseze pierderile pe relaţia cu UE, apărute sub formă de sancţiuni şi alte urmări ale invaziei din Ucraina? Ar fi înţelept pentru Beijing să adâncească prăpastia care-l separă de UE şi SUA de dragul unei alianţe geopolitice cu Rusia? Despre aceste chestiuni se discută intens în prezent nu doar la Moscova şi Beijing. Şi în capitalele occidentale se analizează de la invazia Rusiei în Ucraina noi constelaţii şi posibilităţi de cooperare între ursul rusesc şi dragonul chinezesc.

Importanţa economică a Chinei nu este încă la fel de mare pentru Rusia ca şi cea a Uniunii Europene. Mai ales în domeniul energetic acest fapt devine evident: UE importă anual 200 de miliarde de metri cubi de gaz din Rusia, în vreme ce China abia dacă cumpără 40 de miliarde.

Parteneriat comercial cu potenţial de extindere

Şi schimbul de mărfuri şi prestări de servicii dintre Rusia şi China este mai redus în comparaţie cu cel realizat cu UE. Chiar dacă comerţul bilateral Rusia-China a crescut puternic în ultimii ani, având un volum de aproximativ 150 de miliarde de euro, el nu a atins încă volumul înregistrat pe relaţia cu UE. În anul pandemic 2020, acesta din urmă a însumat aproape 175 de miliarde de euro. Înaintea anexării Crimeei, volumul ajunsese la aproape 350 de miliarde de euro, potrivit Institutului Economiei Germane (iwd). De la anexarea Crimeei, în anul 2014, acest recul dramatic a fost provocat de sancţiunile UE, de pandemie şi de preţul redus al petrolului şi gazului în acea perioadă.

Modalităţile prin care Rusia ar putea să-şi găsească prin schimbul de mărfuri cu China un înlocuitor pentru UE ar necesita mulţi ani de acum înainte, estimează Thomas Jäger. "Pe termen scurt aşa ceva nu este realist. Dar pe termen mediu Rusia s-a orientat deja spre China, mai ales în privinţa livrărilor de energie", a declarat politologul, profesor la Universitatea din Köln. "Dar Rusia a avut de plătit un preţ. Chinezii au negociat atât de bine, încât au obţinut gazul la un tarif mai mic decât cel practicat pe relaţia cu UE."

Cu alte cuvinte, Beijingul cumpără cu plăcere gaz mai ieftin din Rusia, dar la nevoie poate recurge la gaz lichefiat (LNG) mai scump din Qatar, Malaysia sau Indonezia, la fel cum a făcut anii trecuţi.

Conducte insuficiente

În prezent, zăcămintele de gaz din Siberia nu sunt conectate cu China decât printr-un singur gazoduct, având denumirea Puterea Siberiei. Dar potrivit estimărilor, care se bazează pe datele oferite de concernul energetic rusesc Gazprom, în 2021 au tranzitat această conductă cu lungimea de aproximativ 2200 de kilometri aproape 11 miliarde de metri cubi de gaz, reprezentând mai puţin de o treime din capacitatea maximă anuală, care este de 38 de miliarde de metri cubi. Numai prin gazoductul Nord Stream 1 prin Marea Baltică, existând de un deceniu, care leagă Rusia de Germania, curg anual 55 de miliarde de mtrei cubi de gaz. Al doilea gazoduct, Nord Stream 2, a cărui dare în exploatare a fost amânată temporar de guvernul german, ar putea transporta încă o dată pe atât. Chiar şi în anul 2020, foarte slab din pricina pandemiei, ţări europene au cumpărat, împreună cu Turcia vecină, 168 de miliarde de metri cubi de gaz din Rusia, potrivit datelor oferite de concernul energetic BP.

Nu va dura ani ci mai degrabă decenii până când Rusia va putea livra Chinei cantităţi de gaz comparabile, subliniază expertul Thomas Jäger.

"S-a convenit deja construcţia de noi gazoducte. Dar acestea sunt proiecte cu un orizont de timp comparabil cu cel necesar trecerii, în Germania, de la energie fosilă la energie regenerabilă - adică anul 2045, dacă totul decurge bine", a explicat Jäger.

Şi chiar dacă ambele părţi îşi privesc relaţiile drept parteneriat strategic pentru reaşezarea pe baze noi a structurilor internaţionale de putere este vorba mai degrabă de relaţii de conjunctură, consideră Thomas Jäger. "Relaţiile dintre Rusia şi China sunt calificate drept strategice de către ambele părţi. Dar sunt orice altceva decât relaţii cordiale. Este o alianţă de conjunctură împotriva SUA şi ambele părţi încearcă în această relaţie să-şi urmărească interesele, făcând calcule la rece."

Ian Bremmer, directorul firmei de consultanţă Eurasia Group, crede însă că Beijingul vede cu adevărat în Moscova un aliat în competiţia cu SUA. "Este foarte important să vedem apropierea tot mai strânsă dintre Rusia şi China", a scris Bremmer într-un studiu actual. El crede că "în cazul escaladării pe mai departe a situaţiei şi a unor noi sancţiuni americano-europene împotriva Rusiei, guvernul chinez va interveni, probabil, oferind Moscovei o mai puternică integrare economică şi tehnologică". Aceasta ar face ca "relaţiile dintre cei doi principali adversari ai SUA să se aprofundeze dramatic", mai avertizează Bremmer.

Care este miza pentru China

Potrivit expertului DW Tsou Tzung Han din Taipei, China nu va risca totuşi să-şi înrăutăţească în continuare relaţiile cu UE, astfel încât europenii să-şi reducă legăturile economice cu ţara asiatică. El consideră că pentru China cel mai riscant ar fi ca SUA şi UE să-i livreze mai puţine produse Hightech, cum ar fi tehnologie pentru semiconductori. "China s-ar putea trezi cu sancţiuni din partea UE, dacă sprijină prea mult Rusia în conflictul cu Ucraina", consideră el.

În plus, Rusia nu este pentru China un partener comercial la fel de important ca şi UE. "Exporturile chineze pe piaţa UE şi în Marea Britanie au un volum de zece ori mai mare decât cele pe piaţa din Rusia", a evidenţiat expertul.

"Pentru China echilibristica devine tot mai dificilă "

O analiză realizată de institutul de studii MERICS din Berlin scoate în evidenţă dilema cu care se confruntă Beijingul: "Guvernul chinez va încerca probabil în continuare, prin mesaje diplomatice atent formulate, să evite să critice Moscova, aprobând poziţiile ruseşti (şi ajutând probabil în culise Rusia să edulcoreze efectele sancţiunilor impuse de vest)." Dar concomitent Beijingul va încerca să nu-şi deterioreze şi mai mult relaţiile cu SUA şi UE, ceea ce va deveni tot mai dificil dacă situaţia va escalada în continuare.

"Acum, că războiul a izbucnit, echilibristica Chinei între relaţiile cu Rusia, atât de importante pentru Beijing, şi nevoia de a nu-şi deteriora şi mai tare relaţiile cu vestul, devine şi mai dificilă", subliniază Helena Legarda, analistă în cadrul MERICS. "Pentru guvernul chinez în joc nu e doar viitorul Ucrainei. Este vorba şi de ambiţiile globale ale Chinei şi de felul în care vrea ea să se poziţioneze pe termen lung în faţa vestului şi Rusiei", a explicat Legarda.

Pentru Thomas Jäger este clar că deşi China preţuieşte Rusia în calitate de furnizor de energie şi importator de produse chinezeşti, liderii de partid şi de stat de la Beijing se tem de Putin. "Acum practic toată puterea militară rusă este îndreptată spre vest. Dar lipsa de scrupule cu care operează ea aici este cu certitudine înregistrată şi la Beijing."