1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Opinie: Despre servitute benevolă. În Moldova

2 februarie 2025

Criza energetică provocată de Rusia, prin sistarea furnizării de gaze către Republica Moldova, a scos în evidență o formă extremă a sindromului Stockholm: ura față de Chișinău.

https://p.dw.com/p/4pwax
Moldova, Chişinău, centrală termoelectrică, fotografie-simbol
Chişinăul a venit cu nenumărate propuneri către regimul separatist de la Tiraspol pentru a ajuta populația din această regiune să aibă acces la lumină și căldurăImagine: ITAR-TASS/IMAGO

Într-o secvență din filmul „Nostalghia” (1983) al lui Andrei Tarkovski, protagonistul peliculei, scriitorul rus exilat în Italia, interpretat de Oleg Yankovski, îi povestește însoțitoarei sale italience (actrița Domiziana Giordano, cu părul ei blond, lung, răsfirat peste umeri, pare coborâtă din picturile lui Botticelli!) o parabolă despre zădărnicie: un ins, riscându-și viața, încearcă să-l scoată pe un altul dintr-o bulboană. Izbutește cu prețul unor mari eforturi. Stau ambii pe marginea gropii fetide, respirând greu. Și după ce-și mai trag sufletul, cel scos din bulboană se răstește la confratele altruist: „Ce-ai făcut, mă?” „Cum ce-am făcut, te-am salvat!”, răspunde acesta. „Dar nu te-am rugat să mă salvezi! Eu trăiam acolo!”

Am citat în mod intenționat din umorul amar al unui mare artist rus, Andrei Tarkovski, pentru a fi mai bine înțeles de cei pe limba cărora vorbește în filmele sale.

Lumi paralele

Rusia a început un război în Ucraina, fără a-i păsa de sutele de mii de tineri ruși pe care-i trimite la moarte, așa încât nu a avut niciun scrupul să „congeleze” și să țină în întuneric, la propriu, trei sute de mii de oameni din Transnistria, declarați „cetățeni ai Federației Ruse”. Însă nu cinismul inegalabil al Moscovei m-a uluit de când s-a declanșat criza gazelor, ci aversiunea oamenilor din această regiune – a unora dintre ei – care refuză/au refuzat ajutorul dezinteresat oferit de Chișinău.

Siegfried Mureşan: "UE va proteja Republica Moldova"

A fost stupefiantă, în primele săptămâni ale crizei, de pildă, reacția sătenilor din Copanca – sat din zona de securitate (o „zonă” tarkovskiană, după câte se vede...), aflat pe teritoriul controlat de autoritățile centrale ale Republicii Moldova –, care i-au agresat pe angajații de la Energocom, veniți să instaleze stâlpi de electricitate pentru a conecta localitatea la sistemul energetic moldovean. „Plecați de unde ați venit, nu vrem să plătim prețurile scumpe din Republica Moldova!” au strigat unii locuitori. Noi vrem cu „pridnestrovia”!

Președinta Maia Sandu și premierul Dorin Recean au fost întâmpinați cu ostilitate de niște cetățeni rusofoni, atunci când au vizitat Varnița și alte localități, afectate de criza energetică.

Vineri, 24 ianuarie, doar câteva zeci de kilometri au despărțit niște manifestații complet opuse ca mesaj și stare de spirit. La Chișinău, în Piața Marii Adunări Naționale, pe o zi caldă, cu soare, sute de oameni s-au prins într-o simbolică Horă a Unirii, sărbătorind, ca în toate orașele românești, Unirea Principatelor. În același timp, la punctele de control de la Bender, Râbnița și Dubăsari aveau loc proteste organizate de separatiști: bărbați și femei, cu steaguri ale Rusiei și ale regimului de la Tiraspol, agitau pancarte pe care scria în rusește: „Moldova este de vină pentru moartea cetățenilor din Transnistria!”, „Opriți genocidul împotriva poporului transnistrean!”

Lozinci care mi-au adus aminte de acțiunile unor „amazoane” separatiste de la Tiraspol, în anii 1989-1990, care blocaseră circulația trenurilor spre și dinspre Chișinău – era forma lor de revoltă față de adoptarea limbii române ca limbă de stat și trecerea la grafia latină în Republica Moldova.

Lumi paralele, universuri etanșe. Să înnebunești, nu alta!

Injurii în loc de recunoștință

Vorbim de servitutea benevolă și inconștientă a oamenilor din Transnistria, dar poate ar trebui să vorbim și despre prizonieratul mental al autorităților moldovene. Ele nu reușesc să iasă din cercul vicios care a paralizat orice inițiativă mai tranșantă, mai abrazivă a Chișinăului în raport cu regimul de la Tiraspol.

Guvernarea din Republica Moldova a tot vorbit, obsesiv, încă din luna noiembrie  anul trecut, anticipând suspendarea livrărilor de gaze de către Rusia, despre grija față de cetățenii din Transnistria, despre criza umanitară la care i-a condamnat Putin. A venit cu nenumărate propuneri către regimul separatist pentru a ajuta populația din această regiune să aibă acces la lumină și căldură, și drept mulțumire a încasat injurii, acuzații aberante, declarații batjocoritoare.

„Cât va mai dura această umilință?”, se întreabă basarabenii, care achită prețuri de 5 ori mai mari decât transnistrenii pentru energie. „Cât o să-i corcolim pe transnistrenii ăștia care nu achită niciun bănuț la bugetul național, dar profită de facilitățile pe care le oferă relațiile Moldovei cu Uniunea Europeană și votează partide pro-ruse?”... O rumoare pe care o auzi tot mai des.

Frig și întuneric și la marginea Transnistriei

Pentru malul drept gazele și curentul electric sunt procurate de pe piața europeană, în speță din România, care face ea însăși eforturi considerabile pentru a ține la niveluri suportabile costurile energiei livrate Republicii Moldova.

Și acum, după ce guvernarea de la Chișinău a reușit să obțină un grant de 30 mln de euro destinate procurării de gaze inclusiv pentru regiunea separatistă, Krasnoselski îi mulțumește tot Rusiei, care a aruncat Transnistria în criză umanitară, iar Republica Moldova este sfidată și disprețuită.

„Transnistria a rezistat blocadei moldovenești! Este abia începutul, ne vom ridica din genunchi!”, exclamau pe rețelele de socializare reprezentanții regimului de la Tiraspol în ziua de 1 februarie 2025, când primele 3 mln de metri cubi de gaz european, grație eforturilor „nesuferitei” guvernări de la Chișinău, au intrat în sistemul energetic al regiunii separatiste.

Cu gândul la alegerile parlamentare

Guvernarea de la Chișinău se comportă responsabil, se gândește la binele tuturor cetățenilor Republicii Moldova, doar că mulți dintre aceștia rămân convinși că Rusia îi ajută, nu Chișinăul, pentru că autoritățile basarabene nu au pus niciun fel de condiții șefilor separatiști pentru livrarea de gaze: regiunea de peste Nistru rămâne în continuare închisă pentru oamenii politici de la Chișinău (cu excepția pro-rușilor), jurnaliștii moldoveni nu au acces acolo. Chișinăul susține însă că are controlul deplin asupra felului în care vor fi utilizate gazele în Transnistria și că bugetul Republicii Moldova, alimentat cu bani europeni, nu va mai susține separatismul, așa cum s-a întâmplat în ultimii 30 de ani.

Încă nu știm cum se vor reflecta asupra viitoarelor alegeri parlamentare strădaniile Chișinăului de a diminua criza energetică, de o parte și alta a Nistrului, mai sunt 8-9 luni până atunci, dar fără a sparge cercul servituții mentale a moldovenilor față de Rusia riscăm ca supărarea și frustrările lor, cauzate de scumpirea energiei, să se reverse asupra actualei guvernări, nu a regimului Putin. Și atunci ne vom întreba: la ce bun toată această muncă, toate sacrificiile, toate insultele încasate?...

Este păcat să fii înjurat pe nedrept – de șefii separatiști, de trepădușii Moscovei de la Chișinău (Dodon, Tarlev... mulți alții), de oamenii simpli. Dar când ești înjurat pentru ceea ce nu ai făcut destul, nereușind să-ți faci cunoscute eforturile de a le asigura cetățenilor o viață mai bună, într-un context absolut dramatic, înseamnă inconștiență, înseamnă miopie politică sinucigașă.

Vitalie Ciobanu | Corespondent DW la Chișinău
Vitalie Ciobanu Colaborator permanent al DW din 2022.