Declaraţiile lui José Manuel Barroso

Preşedintele Comisiei Europene a făcut luni seara la un post francez de televiziune o afirmaţie care merită să fie privită cu mai multă atenţie. Să remarcăm mai întâi că José Manuel Barroso nu a spus că România şi Bulgaria nu vor intra în Spaţiul Schengen în 2014, aşa cum a relatat cea mai mare parte a presei, ci „de la 1 ianuarie 2014”. Acest lucru înseamnă că nu se va lua nicio decizie în toamna aceasta şi că un calendar al admiterii nu va fi adoptat.

In extenso, declaraţia lui Barroso, tradusă din franceză (limba în care s-a exprimat) sună aşa: „România şi Bulgaria nu vor intra în Spaţiul Schengen la 1 ianuarie 2014. Se face, ca mai întotdeauna în aceste dezbateri, un amalgam nefiresc între Schengen, imigraţie, Lampedusa, muncitori care caută de lucru,... Există aici un amalgam pe care trebuie să-l denunţăm, căci altfel vom asista la amplificarea unor mişcări extremiste, care vor determina Europa să facă gesturi foarte periculoase. România şi Bulgaria nu vor intra în Schengen din cauză că sunt ţări care se opun.”

Preşedintele Comisiei Europene a spus simultan mai multe lucruri. În primul rând el a afirmat, implicit, că nu există nicio legătură cauzală între MCV şi admiterea în Schengen. Reprezentanţii Comisiei de la Bruxelles au mai spus acest lucru luând distanţă faţă de politica protecţionistă a unor state europene. De fapt ruptura s-a produs odată cu iniţiativa franco-germană de a reforma regulile Schengen, limitând prerogativele Comisiei în domeniul liberei circulaţii a persoanelor. Din acel moment Comisia, dezamăgită, şi-a luat libertatea de a dezvălui că Mecanismul de Cooperare şi Verificare pe care îl administrează este folosit de statele membre ca acoperire pentru scopuri diferite.

Cel puţin politicienii francezi nu au ascuns deloc că preocupările lor sunt altele. De exemplu, Jean-Francois Copé, preşedintele UMP din Franţa, declarase ritos în luna septembrie a acestui an că se va opune admiterii României în Spaţiul Schengen câtă vreme problema romilor nu va primi o soluţie. Politicienii germani, mult mai atenţi la circumspecţiile pe care acest subiect le poate provoca, s-au referit exclusiv la „turismul social”, dar nu au putut ascunde că subiectul acestei emigraţii intra-europene îi pune în dificultate. Putem adăuga declaraţii olandeze, finlandeze şamd.

În al doilea rând, preşedintele Comisiei Europene a denunţat sensul actual al politicilor europene pe care îl consideră virtual periculos. Se manifestă o diferenţă de percepţie tot mai puternică între Bruxelles şi capitalele Europei occidentale care sunt, în mod natural, mult mai atente la semnalele care vin din propriile societăţi. Dacă un guvern de stânga cum este cel de la Paris dobândeşte nuanţe tot mai puternice de dreapta, Comisia de la Bruxelles, alcătuită predominant din oameni de dreapta pare să meargă în direcţie opusă. Astăzi José Manuel Barroso, membru al unui partid conservator manifestă faţă de subiectul liberei circulaţii o deschidere tipică stângii liberale sau socialiste fiind în totală contradicţie cu discursul unui ministru socialist ca Manuel Valls. Nu e deloc lipsit de semnificaţie că astăzi cel mai popular politician francez şi cel care pare să aibă şanse reale la viitoarele prezidenţiale este chiar Valls, omul care a adoptat în ce priveşte emigraţia o politică de mână forte.

În ultimul rând să observăm că José Manuel Barroso a făcut o declaraţie favorabilă României, căci a sugerat că, fără opoziţia unor ţări membre, Comisia ar accepta neîntârziat admiterea acestei ţări în spaţiul Schengen. Dar adevărul este că aceste declaraţii sunt tot mai lipsite de greutate politică. Barroso se află la finele ultimului său mandat şi pare a fi în răspăr cu noile evoluţii, iar Comisia însăşi pare să aibă tot mai puţină influenţă reală.