De la presa lui Ceaușescu la presa de azi | România | DW | 03.08.2022
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

CEREMONIILE REALITĂȚII

De la presa lui Ceaușescu la presa de azi

Ne întrebăm de ani de zile cum rezistă pe piața media televiziunile, ziarele și revistele, publicațiile online în situația în care ziarele, de pildă, au tiraje de doar câteva mii de exemplare.

România | chioșc de ziare

Chioșc de ziare la București

Manipularea maselor a fost una dintre cele mai importante obligații de serviciu ale fostei Securități și ale activiștilor PCR, de la primarul de comună, la membrii Comitetului Central, căreia i-au căzut pradă și mulți intelectuali la începutul instaurării comunismului. Propaganda prin intermediul ziarelor și al posturilor naționale de radio și televiziune întruchipa o realitate paralelă pe care milioane de exemplare ale ziarelor comuniste o înfățișau în cele mai vii culori.

Mulți ziariști, dacă îi putem numi astfel, chiar erau atașați „valorilor“ comunismului. Alții însă, deși erau conștienți de maladiile cronice ale sistemului totalitar, au fost zeci de ani rapsozii regimului și ai dictatorului Ceaușescu. Presa dinaintea căderii comunismului a înghițit sume enorme din salariile maselor pentru a susține propaganda de partid și de stat.

Începând cu 1990, mulți dintre ziariștii care susținuseră regimul totalitar au continuat să fie propagandiști fără scrupule, de data aceasta ai noii puteri politice instalate prin fraudă de Iliescu și FSN. Ziarele la care lucrau și care apăreau în sute de mii de exemplare au fost sponsorizate cu sume imense de la bugetul de stat pentru a prezenta, din nou, o realitate paralelă. Mineriadele, manifestația maraton din Piața Universității, evenimentele sângeroase de la Târgu Mureș au fost livrate românilor sub forma unor minciuni strigătoare la cer.

Propaganda instituțiilor mass-media susținută prin căi oculte

Propaganda prin intermediul presei este cheia de boltă a oricărui regim, chiar și în cazul regimurilor democrate. Ziarele, posturile de radio și televiziune, publicațiile online pot susține fățiș un partid sau altul, un guvern sau altul, o personalitate politică sau alta. Condiția este aceea ca ziariștii să-și păstreze deontologia profesională, obiectivitatea, respectul față de consumatorul de presă.

Nu e nimic anormal ca o publicație recunoscută de stânga să prezinte preponderent ideile și valorile de stânga, dar asta cu condiția de a nu răspândi știri false despre ideile și valorile de dreapta. Cumpărarea tăcerii și prezentarea știrilor false fac din patronii trusturilor de presă ceea ce numim azi moguli, indivizi cu puteri discreționare.

Propaganda prin intermediul presei este plătită de afaceriști veroși, de politicieni corupți sau de partidele politice, pentru a da doar câteva exemple.

Potrivit Autorității Electorale Permanente, în primele șase luni ale anului partidele politice au primit 24,9 milioane de euro subvenții de la bugetul de stat. Cele mai mari sume au fost direcționate către instituțiile mass-media de către principalele partide din arcul guvernamental, PSD (5,4 milioane de euro) și PNL (3,6 milioane de euro), sumele respective reprezentând în cazul ambelor partide 73,8% din totalul cheltuielilor. Celelalte partide au fost și acestea sponsorizate în funcție de ponderea pe scena politică.

La începutul lunii iulie, coraportorii Adunării Parlamentare a Consiliului Europei au criticat în termeni duri folosirea de către partidele din România a subvențiilor de la stat pentru încheierea unor contracte secrete cu instituțiile mass-media.

Întru-un comunicat al Adunării Parlamentare se arată că este „deosebit de îngrijorător faptul că partidele politice folosesc fondurile primite de la stat pentru a finanța diferite mijloace de informare în masă, fără a preciza sau a dezvălui natura exactă a serviciilor primite“.

Legea tăcerii sau cenzura asumată

Ne întrebăm de ani de zile cum rezistă pe piața media televiziunile, ziarele și revistele, publicațiile online în situația în care ziarele, de pildă, au tiraje de doar câteva mii de exemplare iar publicitatea este aproape inexistentă. Din ce bani sunt plătite salariile, unele consistente, sediile de redacție, întreaga regie a funcționării unei instituții de presă?

O parte a răspunsului indică sponsorizarea mascată, prin diferite căi obscure, de către instituții ale statului. Partidele politice, am văzut, varsă sume fabuloase în mass-media pentru propagandă. Conflictele dintre putere și opoziție sau dintre partidele aflate acum la guvernare se joacă la scenă deschisă, în special la posturile de televiziune.

Presa locală este o mare consumatoare de bani publici, pe care îi primește pe căi mai mult sau mai puțin oculte. Conflictele dintre politicieni și partide sunt făcute publice sau se trec sub tăcere în funcție de cine plătește mai mult. Patronii de presă cunosc indivizii corupți din urbea lor, pe care îi șantajează pentru a păstra tăcerea.

Lipsa de profesionalism a jurnaliștilor este o consecință directă a înregimentării lor într-o instituție media despre care știu de la început că este una viciată.