De Crăciun: îmbuibare

În perioada Adventului și de Crăciun se mănâncă deseori fără limită. Și în Germania. La Târgurile de Crăciun, la petreceri și în familie, mesele sunt pline de bunătăți culinare. Etnologul Gunther Hirschfelder, de la Universitatea Regensburg, cercetează obiceiurile culinare ale germanilor.

DW: Domnule Hirschfelder, a fost mâncatul excesiv dintotdeauna văzut ca ceva negativ?

Gunther Hirschfelder: Noi, oamenii, am suferit mii de ani ca specie, ca grup social și ca indivizi, pentru că nu am avut destulă mâncare. Până la jumătatea secolului 19 au existat în mod repetat perioade în care oamenii nu consumau destule calorii, astfel încât cei grași erau văzuți bine. Mâncatul în exces era privilegiul celor înstăriți.
Totuși, în Grecia Antică păstrarea măsurii era recomandată, iar mâncatul în exces era privit ca ceva negativ. Prin reforma protestantă a lui Luther, din secolul 16, apelul la moderație a devenit o normă culturală. 

Dar în Ajunul Crăciunului cu siguranță se mânca bine.

Dimpotrivă. Masa de Crăciun nu a reprezentat secole întregi ceva deosebit. Postul Crăciunului, întrerupt numai de ziua Sfântului Nicolae, era impus de Biserica Catolică până în 1917, fiind practicat și ulterior. Perioada Adventului însemna pregătirea pentru Crăciun, meditație și liniște. 
Sărbătoarea Crăciunului în sine joacă însă un rol tot mai important începând cu secolul 19. De fapt, Paștele era în anul bisericesc cea mai importantă sărbătoare. Crăciunul a dobândit însemnătate pentru burghezia și familia germană prin intermediul literaturii - și așa au început primele mese festive. Dar timpurile festinurilor excesive au început în anii 1950.  

Cum arătau acestea?

Uneori, anii 1950 sunt descriși ca un ”val al înfulecării”, ceea ce se poate și demonstra statistic. Se vede cum a crescut consumul de zahăr, carne și alcool. Înainte, aceste lucruri nu erau posibile, din cauza perioadelor de criză. La mijlocul secolului trecut, au început așadar să apară pe piață produse de Advent și de Crăciun, iar cererea a devenit din ce în ce mai mare. Consumul a crescut razant, pentru că Germania a devenit o societate de consum. Adventul s-a transformat dintr-o perioadă a postului, într-o perioadă a mâncatului excesiv.  

Calendare de Advent existau deja pe piață de la începutul secolului 20, însă crizele economice și cele două războaie mondiale le-au transformat în produse de lux, pe care cei mai mulți nu și le permiteau. 

După război, lucrurile s-au schimbat. Înainte se sărbătorea numai în duminicile de Advent și în ziua Crăciunului. În anii ‘50 și ‘60, sărbătoarea s-au extins pe întreaga perioadă a Adventului, în seara de Ajun și în primele două zile ale Crăciunului. Iar în ziua de astăzi, produsele de Crăciun se găsesc în magazine încă de la sfârșitul verii.

De unde vine această tendință de petrecere și îmbuibare?

Trăim într-o societate în care există reguli permanente și sfaturi legate de nutriție, ceea ce este foarte bine din punct de vedere psihologic, dar oamenii nu le pot urma în totalitate. De aceea, societățile își caută în mod repetat motive pentru a încălca aceste reguli. Perioada de Advent și de Crăciun, dar și Târgurile de Crăciun devin ocazii de a mânca liber. Iar efectul psihologic la multă lume este: ”De fapt, eu mănânc foarte sănătos, dar acum suntem în perioda sărbătorilor”. Se creează așadar multe excepții cu rol de ventil. 

Și cu cât rolul Bisericii și al religiei devine mai puțin semnificativ, cu atât se mănâncă mai mult. În mod tradițional, seara de Ajun reprezenta încheierea postului. Există o serie de bucate tradiționale, cum ar fi salată de hering sau salată de cartofi, la care se adăugă eventual un crenvurst vienez - toate acestea reprezintă o masă modestă. 

Salata de cartofi și crenvurștii au fost cândva mâncarea de Crăciun?

Mâncarea din seara de Ajun, aceasta fiind finalul postului. Abia odată cu venirea nopții începe sărbătoarea, pentru că atunci este noaptea sfântă în care s-a născut Pruncul Isus. Odată cu desacralizarea s-a schimbat totul: masa modestă s-a transformat într-un festin, salata de hering sau salata de cartofi s-au transformat în platou de lux cu pește. Cu cât pierdem mai mult din ochi caracterul spiritual-liturgic, cu atât sărbătorim mai puțin nașterea Domnului și cu atât ne sărbătorim mai mult pe noi înșine. Mai există, bineînțeles, un aspect central: seara de Ajun a devenit cel mai social moment al anului. 

Această îndestulare nu este o gigantică metodă compensatorie?

Trăim în vremuri marcate de schimbări și nesiguranță. Ne e teamă de viitor și de prezent. Suntem într-o criză continuă și nu putem suporta această criză la nesfârșit. Dacă odinioară puteam spune: ”Avem o veste bună, Dumnezeu ni l-a dăruit pe Fiul Său”, acum vestea bună este: ”E gata masa”. 
În plus, într-o societate inundată de evenimente, trebuie să transformăm fiecare zi în ceva special, nu mai suportăm viața de zi cu zi. Iar Crăciunul se potrivește perfect în acest context. De pildă, nu mai beau o bere obișnuită, ci o bere regională, o bere de Crăciun sau o bere de Oktoberfest. Crăciunul oferă platforma perfectă pentru această nevoie de a scăpa de cotidian, prin faptul că oferă așa-zise lucruri speciale.

Și fiecare Crăciun trebuie să devină mai bun, mai mare, mai special. Cu toate acestea, rămânem cu dezamăgirea faptului că Ajunul Crăciunului nu va mai fi niciodată ca în vremea copilăriei.

Aceasta este societatea capitalistă de consum. Imperativul permanent al cumpărăturilor. Logica consumului: nu te satisface niciodată, decât atunci când cumperi mai mult. Și tocmai aici este diferența față de religie. Lucru care poate fi discutat în mod controvers, dar abordarea religioasă sau ştiinţifică oferă un sens, în timp ce consumul nu oferă niciun sens.

Interviu realizat de Philipp Jedicke.