1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

De ce (trebuie) să joace Iohannis de partea lui Cîțu

22 iunie 2021

Lupta pentru putere din PNL nu se bazează pe proiecte politice sau pe strategii. Și nici pe biografia politică a celor doi candidați sau pe capacitatea lor de rezolvare a problemelor sau de anticipare a crizelor.

https://p.dw.com/p/3vJG6
Florin Cîțu
Imagine: Reuters/Inquam Photos/G. Calin

În joc nu e vorba nici măcar despre charismă, mai ales că, până acum, liberalii n-au avut niciodată un lider care să aibă cu adevărat forță de atracție. 

De fapt, nu este o competiție reală, câtă vreme președintele Klaus Iohannis nu se poziționează ca arbitru credibil și nu se arată dispus să dea trofeul câștigătorului de drept.  În cursa pentru șefia partidului se bat premierul Florin Cîțu, venit de trei ani în PNL, și actualul președinte al liberalilor, Ludovic Orban, membru de 30 de ani al acestei formațiuni. Această situație atipică, în care liderul PNL nu este și prim-ministru, ar trebui să ia sfârșit prin alegerile din 25 septembrie. 

Deocamdată, Florin Cîțu pare favoritul acestei curse, fiindcă îl are de partea sa, chiar dacă nu neapărat oficial, pe Klaus Iohannis. În plus, toți primarii și fruntașii din teritoriu știu că pâinea și cuțitul sunt la primul ministru și că banii guvernamentali de care au nevoie depind și de semnătura lui Cîțu, așa că atunci când vor decide pentru cine să voteze vor lua în considerare și acest detaliu. 

Pe de altă parte, dacă președintele ar vrea cu adevărat să devină mediator, ar trebui să ofere fotoliul de premier celui care câștigă alegerile din partid. Dar o schimbare a primului ministru înseamnă timp pierdut, incertitudini, noi negocieri, instabilitate într-o perioadă complicată și un risc pe care PNL, poate, că nu merită să și-l asume: riscul de a pierde guvernarea. Klaus Iohannis, care este un ardealean așezat, preferă un rezultat nesatisfăcător, pe un fond stabil, mai degrabă decât o competiție flamboiantă cu concluzii neașteptate. Cîțu reprezintă pentru șeful statului continuitatea și predictibilitatea necesare pentru avansul țării în ritmul pe care îl are în acest moment. 

Alegerile îl vor confirma pe Cîțu ca lider PNL, aceasta este direcția dorită de președinte și nu invers, adică alegerea unui alt șef liberal care să devină prim-ministru. Cărțile nu sunt încă făcute. Mai pot apărea și alți candidați sau balanța se poate înclina în cealaltă parte. Ilie Bolojan, șeful Consiliului Județean Bihor, spune că cine pierde competiția, pierde și funcția pe care o are, adică Ludovic Orban șefia Camerei Deputaților, iar Florin Cîțu, scaunul de premier. Alte voci insistă că toți primarii liberali îl vor prefera pe actualul șef al guvernului, dacă președintele Iohannis nu promite funcția de premier viitorului lider al PNL.  

Florin Cîțu a fost împins în fruntea guvernului, după alegeri, când președintele a explicat că Ludovic Orban a pierdut scrutinul parlamentar în fața PSD și trebuie să facă un pas în spate.

Totul a fost o improvizație făcută de Klaus Iohannis pentru a grăbi formarea guvernului, înainte ca partidul să ia vreo decizie. În acest fel, președintele a oferit două centre de comandă liberalilor (șeful partidului și șeful guvernului), a vulnerabilizat astfel partidul, dar și-a întărit propria autoritate asupra PNL, demonstrând că de el depinde puterea. 

E atributul președintelui să numească primul ministru, dar în același timp partidul trebuia să-și ia timp să facă lucrurile în mod democratic. Florin Cîțu poate fi un finanțist de succes, dar nu a avut timp să demonstreze că are suficientă experiență ca politician. El și-a câștigat poziția datorită numirii sale, nu pentru că ar fi fost ales în mod democratic de partid. Nu are propria sa forță, ci doar autoritatea dată cadou odată cu funcția de premier. 

În spatele lui s-a grăbit să se alinieze primarul de Cluj, Emil Boc, probabil cel mai pregătit pentru funcția de șef de partid și pentru o eventuală candidatură la Cotroceni. Boc s-a declarat neinteresat de vreo altă funcție politică, în ciuda experienței și rezultatelor administrative vizibile. Fostul premier din perioada 2008-2012 s-a răzbunat în acest fel pe negocierile dezavantajoase făcute de actualul lider al PNL, Ludovic Orban, prin care prefectul de Cluj este de la UDMR, cu toate că liberalii au câștigat alegerile pe linie. 

La formarea guvernului, Orban a vrut neapărat să obțină președinția Camerei Deputaților și a negociat în numele PNL totul sub flamura acestui interes personal, punând partidul pe locul al doilea. La alegerile din 25 septembrie, unde vor veni 5000 de delegați, Ludovic Orban va face totul să rămână în poziția de șef al liberalilor, mai ales că are de partea sa experiența compromisului și cunoaște partidul la firul ierbii, îi știe pe cei din filiale ca pe propriile buzunare, a fost la nunțile lor, la botezurile copiilor și nepoților, la înmormântările din familiile acestora. Sunt în aceeași barcă de multă vreme și pot trece peste multe nemulțumiri, cum se întâmplă adesea în cercurile de oameni apropiați. O parte semnificativă dintre aceștia vor merge pe mâna lui Orban, fiindcă știu ce-i poate pielea. Alții, chiar dintre cei pe care i-a ajutat să se ridice, îl vor trăda cu ochii închiși, dacă nu cumva au făcut-o deja. 

Dacă nu apare un al treilea candidat, liberalii vor fi nevoiți să aleagă între actualul lor lider, fanat, disperat că pierde teren, incapabil să ducă mai sus partidul, și actualul premier, lipsit de experiență și consistență politică, defazat față de activul de partid, fără prea multe idei de viitor. Singurul avantaj în această ecuație ar fi păstrarea stabilității guvernului și continuarea reformelor.

Sabina Fati
Sabina Fati Sabina Fati scrie pentru DW din 2020.