De ce nu vrea China un nou acord INF | Global | DW | 05.02.2019
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Global

De ce nu vrea China un nou acord INF

Importantul contract dintre SUA și Rusia privind controlul înarmării nucleare nu mai este valabil. Acum, ochii multora se îndreaptă asupra unei țări care nici măcar nu era parte a acestui acord: China.

China rachete DF-16

Rachetele cu rază scurtă DF-16 ale Chinei, aici la o paradă militară la Beijing în 2015

Când doi se ceartă, al treilea câștigă. Acest proverb se potrivește în multe situații, dar nu și acum: China nu se bucură deloc că SUA și Rusia au renunțat la acordul INF, care controla înarmarea nucleară a celor două mari puteri. Ar fi un pas "regretabil", sună reacția oficială a diplomației chineze. "China se opune ieșirii SUA din tratatul INF și cere SUA și Rusiei să-și rezolve diferendul prin dialog constructiv." China dorește însă să rămână și pe mai departe în afara înțelegerii INF și se opune extinderii acesteia, de exemplu prin includerea unui al treilea membru, precum Republica Populară. Președintele american Donald Trump își dorește ca Beijingul să fie cooptat în cadrul acordului INF, dar negocieri în acest sens nu sunt deloc probabile.

China s-a înarmat în umbra tratatului INF

În contractul INF, SUA și Rusia s-au obligat să distrugă toate rachetele lansate de la sol cu raze de acțiune între 500 și 5000 de kilometri și să renunțe și la cercetările de dezvoltare a unor noi astfel de arme. Dimpotrivă, China a dezvoltat masiv în ultimii 30 de ani tocmai acest gen de tehnică de luptă. Arhitectura regională de securitate presupune în mare parte tocmai astfel de rachete cu rază medie de acțiune. Departamentul american al Apărării estimează că armata chineză dispune de până la 1200 de rachete cu rază scurtă de acțiune, până la 1000 de kilometri - ele alcătuiesc mare parte din arsenalul de rachete al Chinei și ar intra sub incidența INF.

USS Carl Vinson

În Marea Chinei de Sud, China și SUA iau poziții militare pentru a-și proteja sferele de influență. În imagine portavionul american USS Carl Vinson

Dezavantajul Chinei ar fi avantajul Americii

În regiune este ușor de înțeles de ce nu vrea China să adere la INF. "Ar însemna că statul chinez ar trebui să renunțe la majoritatea rachetelor sale. SUA nu trebuie să renunțe la nimic, pentru că se bazează mai ales pe rachete lansate de pe mare sau din aer", explică Wolfgang Richter de la Fundația Știință și Politică (SWP) în dialog cu DW. Aspectul special al tratatului INF era că acesta - spre deosebire de alte acorduri de limitare a înarmării nucleare - interzice absolut toate rachetele care intră în incidența sa. Dacă SUA și Rusia ar dori să coopteze China într-un nou acord, atunci Beijingul ar putea cere o limită superioară, un plafon care să fie mai mare decât zero. "Ceea ce ar însemna că și Rusia ar avea voie să staționeze astfel de rachete pe teritoriul său, adică o veste proastă pentru Europa", spune Richter.

Mai sunt aceste rachete decisive în caz de război?

La adoptarea contractului INF în 1987, rachetele cu rază medie de acțiune aveau un rol important în Războiul Rece: cu ele, ambele mari puteri puteau lovi aliații celeilalte din Europa, dar nu se puteau lovi între ele. Astăzi, cele două țări rivale dispun de alte rachete și tehnologii, care pot fi lansate din submarine sau din avioane, ca să nu mai vorbim de drone. Plusvaloarea militară a tratatului INF, care cuprinde rachetele lansate de la sol, în comparație cu armele lansate de pe mare sau din aer ar fi "greu de estimat", spune expertul SWP Richter. În anumite condiții, rachetele cu lansare de la sol ar fi mai ieftine de produs și cu reacție mai rapidă, dacă s-ar afla în locurile potrivite.

"Totuși, nu trebuie să comitem greșeala de a crede că tratatul INF nu mai era de prea mare valoare", declară Richter pentru DW. "El are o însemnătate politică majoră. Acordul a dus la eliminarea unei clase întregi de arme a căror reintroducere ar fi acum desigur o decizie eronată."

O cursă a înarmării cu accent pe calitate, nu pe cantitate

Tratatul INF nu va mai fi valabil din august, după ce a fost denunțat atât de SUA, cât și de Rusia. Acordul avea un termen de anulare de șase luni. Niciuna din părțile semnatare nu mai au mare interes în acest acord, potrivit lui Ulrich Kühn, de la Institutul pentru Cercetarea Păcii și Politică de Securitate: "Rusia se simte amenințată de NATO. Rusia se simte amenințată și de capacitățile militare tot mai mari ale Chinei - chiar dacă nu o recunoaște oficial."

Rachetă rusească de tip 9M729, despre care SUA susțin că încalcă contractul INF

Rachetă rusească de tip 9M729, despre care SUA susțin că încalcă contractul INF

Kühn se teme acum de o nouă cursă a înarmării, chiar dacă aceasta nu va avea dimensiunea cantitativă a celei din timpul Războiului Rece, când era vorba de zeci de mii de focoase. "Dar vom asista la o cursă a înarmării sub aspect calitativ. Este un fenomen aflat deja de mai mulți ani în derulare", spune Kühn. "Este vorba de arme și sisteme de rachete mai bune, mai rapide, ceea ce ar putea duce la destabilizarea unor situații de criză."

Ce soluții mai rămân?

După renunțarea la INF, mai rămâne un singur acord care reglementează relația dintre marile puteri nucleare Rusia și SUA: este vorba de tratatul "New START", care limitează arsenalul armelor de distrugere în masă din cele două țări. Dar acest acord expiră în 2021 iar șansele de prelungire a acestuia ar fi "foarte slabe", se teme Kühn, după ce încrederea americanilor în Rusia a scăzut drastic după implicarea Moscovei în campania electorală pentru alegerile prezidențiale din SUA în 2016.

"Vedem în ulitmii ani cum toate aceste acorduri încheiate pentru a se evita o confruntare în timpul Războiului Rece cad acum unul după celălalt", arată și expertul SWP Richter. "Riscăm astfel ca, în 2021, să ne aflăm din nou acolo unde eram în anii 60, și anume într-o situație în care înarmarea nucleară nu mai este supusă niciunei reglementări."