Interviu cu Andrei Cornea pe tema Legii Educaţiei

Dacă ar accepta să modifice Legea Educației într-un loc, le e teamă că o să se pună apoi și chestiunea plagiatelor. Și dacă ajungi acolo, atunci ce te faci cu prim-ministrul? Până la urmă, aici e miza mare, iar prim-ministrul n-are nici el un răspuns la această chestiune, spune filosoful Andrei Cornea, unul dintre semnatarii scrisorii publice adresate ministrului Sorin Cîmpeanu.

În doar câteva zile, peste 30.000 de persoane au semnat o petiție în care i se cere demisia lui Cîmpeanu și 100 de intelectuali i-au trimis o scrisoare ministrului Educației în care au criticat simulacrul dezbaterilor pe Legile Educației și au cerut „consultarea reală a intelectualilor României, a corpului profesoral și a părinților”.

Cîmpeanu i-a taxat pe intelectuali drept un grup de interese și consideră că petiția este un demers politic.

Andrei Cornea, avem o scrisoare deschisă către ministrul Educației. Ați semnat-o, au semnat-o cred că peste 150 de intelectuali, profesori universitari. Avem și o petiție pentru demisia ministrului Educației și totuși ministrul Educației nu a dat niciun răspuns.

Da, n-a dat niciun răspuns. Probabil pentru că acei care au semnat pentru demisia dânsului sunt în jur de 30.000, dacă erau 100.000 era altceva, dădea un răspuns, nu pentru că ar fi fost el interesat de povestea asta, dar erau alții, politicienii din PNL care începeau să se îngrijoreze.

O  replică totuși v-a dat. A spus că intelectualii care au semnat acea scrisoare fac parte dintr-un grup de interese. Care sunt grupurile de interese aici?

Interese sunt. Sau mai exact, interesele sunt acelea care privesc bunul mers al educației. De asta suntem interesați noi. Când se spune în România grupul de interese, se presupun forțe obscure, de obicei venite din străinătate sau, mă rog, plătite cu bani grei, care vor să destabilizeze. Mai e ceva de destabilizat în educația din România?

Domnul Cîmpeanu dovedește că este un sub-mediocru funcționar, nu este nici măcar capabil să se ridice la înălțimea funcției de profesor sau de fost rector. E un mărunt funcționar public al cărui nume va fi foarte repede îngropat în uitare și care nu reușește să înțeleagă nici măcar un sfert, care sunt cu adevărat făuritorii culturii și ai educației din țara asta.

Rămâne totuși un semn de mirare că modificările făcute prin legea educației au fost anunțate și în raportul prezidențial, în România educate. Au fost și atunci foarte multe critici argumentate dinspre societatea civilă, dinspre profesori. Și totuși, iată, legea a rămas nemodificată. Cum vă explicați această surzenie, să spun așa?

Această surzenie este în mare măsură surzenia lui Iohannis, pentru că el este cel care probabil că are ultimul cuvânt în materie de educație. Cred că nici măcar PSD-ul nu se amestecă în această chestiune, iar Iohannis pur și simplu nu are chef să-și bată capul cu această problemă. În plus, este și teama lor că dacă se fac modificări într-un loc, o să se pună și chestiunea plagiatelor.

Și dacă ajungi acolo, atunci ce te faci cu prim-ministrul? Până la urmă, aici e miza mare, iar prim-ministrul n-are nici el un răspuns la această chestiune.

Am mai trecut prin prin această istorie, cu un prim-ministru, în trecut.

Da, cu Ponta, pe urmă cu Tudose și cu atâția alții care sunt ca ei.

Cum se poate rezolva această problemă a plagiatelor, a doctoratelor pe bandă rulantă? Se poate rezolva?

Foarte simplu, s-au dat suficient de multe soluții. Pur și simplu, legea trebuie să fie suficient de severă, de fermă, în așa fel încât lucrurile astea să nu se întâmple. Sau să se întâmple cât mai puțin cu putință. Nu e prea complicat. E adevărat că CNATDCU e o instituție absentă din alte legislații. Unde universitățile fac singure treaba asta, suspendă doctoratele care sunt suspecte. La noi e foarte complicat de făcut asta de către unele universități, care au dat doctorate pe bandă rulantă. Nu pot ele să facă curățenie în propria lor ogradă.

Atunci e bine să existe un organism, cum este CNATDCU, care, trebuie spus, este un organism al ministerului, dar e un organism independent, autonom, în care au fost numite de-a lungul timpului personalități în toate domeniile.

E cumva trist că vorbim de ani de zile numai despre doctorate plagiate, fără să ne punem problema calității, de pildă, a lucrărilor de doctorat.

Asta e o altă poveste. E o calitate foarte slabă în foarte multe cazuri. Dar n-am ajuns încă la calitate. Mai e timp. Deocamdată încercăm pur și simplu să eliminăm contrafacerile.

Puteţi citi interviul integral AICI.