De ce e bine să bârfim (uneori)

Un fost coleg mă lua deoparte cu orice ocazie pentru a-și spune, aproape în șoaptă, părerea despre persoana care tocmai ieșise din birou. Era un bârfitor tipic, iar aceste momente mi se păreau penibile.   

Trebuie să mărturisesc însă că și mie mi se întâmplă să comentez despre alții în absența lor. Oamenii de știință estimează că între 65 și 90 la sută dintre conversațiile noastre cotidiene vizează persoane care nu sunt de față. Un studiu efectuat pe această temă relevă că pentru mulți oameni bârfa provoacă aproape la fel de multă plăcere ca sexul sau o mâncare delicioasă.      

Foarte puțini ar recunoaște că le place să bârfească, din moment ce majoritatea societăților condamnă moral obiceiul de a-i vorbi de rău pe alții. "Bârfitul e privit adesea drept comportament egoist, cu scopul de a-i manipula pe ceilalţi și de a-i influența din motive răutăcioase", arată un studiu din Olanda, intitulat "Why People Gossip".  

Bârfitul ca avertizare

În realitate, vorbitul pe la spate are și alte roluri mai constructive. "Cu ajutorul bârfei putem să aflăm cine ar putea să fie un partener de cooperare bun și pe cine ar trebui să evităm", explică cercetătorul Jan Engelmann de la Universitatea Berkeley din California, care analizează pshihologia bârfei.    

De-a lungul evoluției speciei umane, era o problemă de viață și de moarte să fii primit și acceptat într-o comunitate. La fel de important era pentru individ să se țină departe de trădători, escroci și egoiști, să fie avertizat și să-i avertizeze pe alții în legătură cu aceste personaje periculoase. 

Oricât de proastă ar fi reputația bârfei, ea ne ajută, așadar, să decidem pe cine să primim în grupul nostru. Chiar și copiii mici se avertizează reciproc în legătură cu partenerii de joacă egoiști, care nu vor să împartă nimic cu alții, constată Engelmann. 

Fii cumsecade, ca să nu te bârfesc!     

În plus, comentariile despre alții îi apropie pe cei care aparțin aceluiași grup. Pe de altă parte, se bârfește chiar și în interiorul unui cerc de persoane apropiate. Un comportament foarte urât? Nu neapărat, spun oamenii de știință: dacă cineva încalcă normele grupului, urmărindu-și interesul propriu în detrimentul celorlalți, această persoană trebuie să se aștepte să fie vorbită de rău.  

Frica de a deveni subiect de bârfă poate să influențeze pozitiv comportamentul membrilor unui grup. În cazul unei încălcări flagrante a regulilor, individul riscă să fie exclus din comunitatea respectivă pentru că nu s-a arătat dispus să coopereze cu ceilalți.  

Bârfa are multe motive

Se gândesc gurile rele, așadar, în primul rând la binele comun al grupului? Nu, lucrurile nu sunt atât de simple, explică cercetătorii. Potrivit studiilor recente, oamenii bârfesc din motive diferite: pentru a face schimb de informații utile, dar și pentru a-l manipula pe interlocutor.

Cine vorbește despre o a treia persoană în absența ei, influențează părerea interlocutorului despre aceasta. Dacă se vorbeşte de rău, influența negativă poate să ducă la zvonuri, prejudecăți și chiar bullying. Nu-i deci de mirare că bârfa e văzută prost, în general.

Pe de altă parte, majoritatea oamenilor care bârfesc nu o fac din răutate sau din dorința de a-și manipula interlocutorii. Multora le face, pur și simplu, plăcere să bârfească, ei o fac doar ca să se distreze și ca să mai uite de griji, scriu psihologii olandezi în studiul "Why People Gossip".

Psihologia fricii de bârfă   

De ce ne așteptăm însă de obicei ca bârfa să fie motivată de o dorință răutăcioasă de manipulare? "Poate pentru că nu ne place când bârfesc alții, pentru că am putea deveni noi înșine ținta gurilor rele. Reputația noastră nu mai e în mâinile noastre, nu o mai putem controla la fel de bine", spune Jan Engelmann.         

Așadar, aversiunea față de vorbitul pe la spate se explică prin teama de a fi bârfiți? Îmi amintesc că mă gândeam de fiecare dată când îl auzeam pe colegul meu bârfind: "Dacă vorbește așa despre alții, de ce nu m-ar vorbi de rău și pe mine imediat după ce ies din birou?"

Poate că această imagine neplăcută m-a determinat să nu-i dau niciun motiv să mă vorbească de rău. M-am purtat mereu frumos - așadar, la nivelul psihologiei evoluționiste, bârfa și-a atins scopul străvechi.