„Dacă ajunge războiul la granița cu R. Moldova, într-o clipă țara mea poate dispărea” | Moldova | DW | 02.05.2022
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Moldova

„Dacă ajunge războiul la granița cu R. Moldova, într-o clipă țara mea poate dispărea”

O lume întreagă se prăbușește parcă atunci când vorbește despre războiul care se apropie de granițele țării ei. Se teme pentru părinții din Chișinău, pentru orașul copilăriei, pentru țara ei atât de mică și de fragilă.

Victoria Buju studentă la Medicină

Victoria Buju, din Republica Moldova, studentă la Medicină la București

Le-a spus părinților că „trebuie să existe la ei acasă o valiză de urgență care să fie luată dacă se întâmplă ceva și repede să vină spre București”. Au luat-o în serios, dar i-au răspuns că „e prea devreme să se gândească la plecări bruște. Vor să vadă dacă rușii chiar ajung la graniță. Lor încă li se pare că armata rusă e departe, dar mie mi se pare extrem de aproape, oribil de aproape”.

Victoria Buju are 23 de ani, e în anul al V-lea la Facultatea de Medicină de la București și ar vrea să ajungă chirurg pediatru. La început credea că nu o interesează copiii, dar după ce a stat în preajma lor i-au plăcut mult. Știe că „e mai greu” decât cu oamenii mari, că „ai în același timp doi pacienți, mama și copilul, uneori trei, cu tatăl”, dar a fost impresionată de ce i-a spus profesorul ei: „Atunci când copilul este tratat bine, își revine imediat și vezi aproape instantaneu îmbunătățirea stării lui”. „Atunci când ești prompt și rapid, pe un copil îl poți ajuta pentru o viață întreagă”, practic „într-un singur moment poți schimba răul cu binele”.

Dacă cineva ar putea transpune știința și puterea unui medic pediatru în realismul geopolitic din Estul Europei totul ar putea fi salvat, dar Victoria se teme că în jur e din ce în ce mai complicat. A înțeles de la început, din 24 februarie, că va fi o boală de lungă durată: „Încă din prima zi când am aflat despre invazia Rusiei în Ucraina mi s-a făcut frică pentru R. Moldova și pentru părinți, pentru că eu credeam că va fi un drum drept spre Transnistria și apoi spre Chișinău”. Acum i se pare că cele mai rele presentimente se pot împlini: „Pe zi ce trece văd că rușii se apropie de Odessa și în același timp în Transnistria au fost aceste evenimente groaznice cu împușcături și explozii”.

Imprevizibilul, posibila preschimbare a Chișinăului în țintă pentru Moscova, enclava transnistreană inventată de ruși pentru a ține R. Moldova în captivitate, toate acestea îi provoacă Victoriei neliniște și frică. Vorbește odată pe zi cu părinții ei despre război și urmăresc împreună știrile din România, din Ucraina și din Rusia. A învățat rusă când era foarte mică. La patru ani era deja bilingvă, fiindcă în curtea în care se juca majoritatea copiilor vorbeau rusește: „Dacă voiai să te joci cu ei, tu trebuia să înveți limba lor, fiindcă ei nu învățau limba ta”.

Victoria Buju a venit să facă Medicina la București pentru că vrea o diplomă recunoscută în Uniunea Europeană, pentru că e pasionată, pentru că o interesează să  aprofundeze domeniul pe care și l-a ales și pentru că la Chișinău nu avea aceleași condiții ca la București. Sunt profesori buni în R. Moldova, dar cursurile sunt mai scolastice, îmi explică Victoria. În același timp, acolo studenții sunt avantajați pentru că din anul al II-lea pot să se angajeze asistenți la spital: „Mi-aș fi dorit și eu foarte mult să pot lucra în spital, nu doar pentru că niște bani ar fi buni, dar pentru că aș fi fost mult mai aproape de pacienți, mai ales că pandemia ne-a îndepărtat drastic de bolnavi”.

Victoria Buju

Victoria Buju, din Republica Moldova, studentă la Medicină la București

Victoria a făcut practica de vară la Spitalul de Urgență din Chișinău în primii ani de facultate și a fost mirată că diferențele dintre București și Chișinău nu sunt chiar atât de mari. Și-ar dori ca peste 15 ani să se poată întoarce în Republica Moldova și să poată ajuta la trasarea politicilor sanitare. Până atunci crede că are multe de învățat și speră că ceea ce poate fi cel mai rău nu se va întâmpla. Totuși nu subestimează efemerul și aproape că plânge când vorbește despre ce se întâmplă în Ucraina: „Îmi este frică să nu fie același lucru și la noi în R. Moldova”, „mi-e teamă că Transnistria va deveni teritoriu rusesc și dacă se ajunge să fie un război la granița cu R. Moldova, într-o clipă țara mea poate dispărea”. Nu crede că Rusia va respecta neutralitatea R. Moldova, „mai ales că noi avem cetățeni care consideră că dacă vine Rusia, pe teritoriul moldovenesc va fi din nou bine și frumos ca în Uniunea Sovietică”. Victoria cunoaște, chiar dacă nu foarte de aproape, mulți oameni din Chișinău care ar prefera un guvern pro-rus și știe că Moscova ar putea profita de astfel de pârghii la o adică.

Dacă rușii ar ataca R. Moldova, „eu aș spera ca România să poată să ne ajute pe noi, dar n-aș vrea să ajungă în pericol și România împreună cu noi”. Victoria aproape că șoptește când își exprimă această speranță și detaliază cumva de parcă n-ar vrea să supere: „E adevărat că România e ca un frate pentru R. Moldova, dar în același timp nu știu cât de urât va fi dacă năvălesc rușii peste noi, cum și-ar permite România să-și pună în pericol propriii cetățeni”. În final, Victoria „ar înțelege” dacă „România nu ne-ar putea ajuta, dar fiindcă a fost mereu alături de noi, aș spera ca în situații critice să nu lase R. Moldova”.

Victoria vede însă și o rază de speranță în faptul că președinta R. Moldova e Maia Sandu, pentru că „dacă ar fi fost Dodon la putere, probabil că R. Moldova s-ar fi oferit deja să intre în componența Federației Ruse”.