Căpitanul: Cum se navighează cu două degete

La bordul unui vapor, fiecare zi e altfel. Răsăritul soarelui îl poate surprinde la cârma navei sale "Plochingen", în cabină sau acasă, în propriul pat; totul depinde de nenumăraţi factori - durata călătoriei, abilităţile echipajului... Un singur lucru e constant: micul dejun compus din fulgi de ovăz.

Stuntz transportă, de 54 de ani, diverse mărfuri sau chiar tone întregi de scrap pe Rin. La bordul propriei lui nave se simte cu adevărat liber, chiar dacă bătrâneţea îşi spune deja cuvântul:

"Între timp, nu mai pot să muncesc fizic. Din fericire, nici nu e nevoie, pe moment, pentru că am suficienţi oameni de încredere la bord."

Concurenţa dură între căpitani

Pentru a naviga, căpitanul Stuntz nu are nevoie decât de două degete. Cabina sa ultramodernă aminteşte de cockpitul unui avion. Radarul, computerele şi întreaga aparatură auxiliară sunt tehnologie de vârf - dar, ce-i drept e drept, au şi costat ceva bani. Fiindu-şi propriul patron, căpitanul Stuntz ştie cum e să fii cât mai econom. Oricând poate fi nevoie de bani pentru reparaţii sau achiziţii suplimentare. Nava trebuie să dispună mereu de tehnica cea mai modernă, fiindcă şi concurenţa e dură:

"Nu cel care are cel mai frumos vapor primeşte încărcătura, şi nici cel cu nava cea mai sigură. De ales e ales cel care transportă marfa la cel mai scăzut preţ."

Stuntz şi-a scos din vocabular cuvântul "stres"

Criza economică nu i-a ocolit, din păcate, nici pe cei mai entuziaşti căpitani, precum e Stuntz. Atâta doar că şi-a cam scos din vocabular cuvântul "stres". Calm şi liniştit, căpitanul s-a resemnat, convins că, oricum, toate sunt în mâna lui Dumnezeu. Îşi face timp pentru familie, pentru o cafea cu prietenii, pentru un joc de cărţi - şi chiar pentru micile griji ale vecinilor din satul în care trăieşte, în Renania-Palatinat. Şi, nu în ultimul rând, pentru politică: Stuntz e membru al filialei locale a Uniunii Creştin-Democrate:

"Încerc să discut cât mai mult cu politicienii, să particip la diverse întâlniri. Pot fi foarte critic şi nimeni nu scapă de mine prea uşor!" povesteşte căpitanul cu un zâmbet uşor autoironic. De o pensie liniştită nu poate fi deci vorba, nici pe viitor...

Autori: Elizabeta Milosevska / Alexandra Sora
Redactor: Cristian Ştefănescu