Costuri gigante - șanse uriașe

Din punct de vedere economic, reunificarea Germaniei a reprezentat o imensă provocare. Deși era clar încă de la început, costurile acumulate i-au surprins pe mulți, chiar dacă nici până astăzi nu există un preț final oficial.

Guvernul federal susținea în 1990 că unificarea ar putea fi finanțată fără majorarea impozitelor. Scopul era să nu îi sperie pe occidentali. Evident că au greșit. Experții au calculat că numai în primii 25 de ani de după unificare, aproape două bilioane de euro au ajuns în teritoriul fostei RDG. Altfel spus, 2000 de miliarde de euro, adică cifra 2 urmată de douăsprezece zerouri.

Prin aceste fonduri a fost finanțată și "Reconstrucția Estului", care includea străzi și alte tipuri de infrastructură, consolidarea orașelor, înlăturarea surselor de poluare a mediului și atragerea investitorilor. Și datoriile fostului stat comunist, reprezentând echivalentul a circa 200 de miliarde de euro, au fost preluate de noul guvern federal.

Cea mai mare parte din aceste costuri, circa 65 la sută, a fost alocată prestațiilor sociale, precum pensii sau ajutor de șomaj, alocații și alte tipuri de ajutoare sociale. Pentru că multe fabrici din est nu erau performante și au fost închise, fiecare al cincilea potențial angajat a fost temporar șomer.

Costuri gigante - șanse uriașe

Cheltuielile publice uriașe s-au transformat în câștiguri private. Recuperarea decalajului din est le-a adus unor vestici profituri imense. Automobile, bunuri de consum, mobilă, materiale de construcții, aproape toate produsele și serviciile erau imediat acceptate de estici. Investitorii din vest au cumpărat cartiere întregi, iar firmele de construcții își puteau alege cele mai lucrative contracte.

Anularea unor costuri

De încasările din impozite a profitat și statul, în paralel cu uriașa pofta de consum a esticilor. În același timp au fost anulate costurile impuse de existența graniței între cele două Germanii: susținerea financiară a zonelor limitrofe, susținerea izolatului Berlin de Vest precum și costurile stabilite prin Acordurile cu Estul semnate de Willy Brandt. În plus, Germania au reușit să reducă drastic cheltuielile pentru înarmare și apărare precum și costurile pentru întreținerea graniței interne germane. 

O analiză economică referitoare la costuri și beneficii nu a avut nicio importanță. A contat mult mai mult ideea unificării prin prisma șansei istorice uriașe, fără a ține cont de costurile adiacente.