Cutremurul şi geopolitica

Înainte ca marile cotidiane să aştearnă retrospectivele anului ce se încheie, iată că anul 2003 a găsit o modalitate tristă de a mai da de lucru ziariştilor şi nu numai. O forţă - deasupra tuturor deciziilor politice - pare a se juca, puţin, de-a politica globală. În urmă cu nu mulţi ani, un cutremur devasta Turcia. Primii care săreau, atunci, în ajutor, erau vecinii şi duşmanii greci. În zilele sărbătorilor creştinătăţii, cel mai important stat islamic din lume a fost zguduit de un cel puţin la fel de devastator cutremur. Indiferent cît de periculos pare, pe harta geopolitică a lumii, Iranul, solidaritatea umană s-a dovedit mai presus de orice conflicte ideologice.

Pe malurile Tamisei, cotidianul GUARDIAN, apropiat cercurilor laburiste anticipează: seismul din Iran va avea replici - politice şi sociale. Cum ar fi ajutoarele care au şi început să sosească de pretutindeni. Duşmănia, completează, din Moscova, RUSKI KURIER, se stinge în faţa catastrofei. Imaginea cea mai elocventă: echipele de salvare şi ajutoarele sosite în camioanele militare americane - speranţă pentru Iran. Prezenţa lor în Republica Islamică poate fi primul pas spre normalitate. Mica apropiere interumană, notează SÜDDEUTSCHE ZEITUNG, trebuie completată de o apropiere de amploare, conceptuală, între Washington şi Teheran. Toate acuzaţiile pe care oficialităţile americane le aduc responsabililor iranieni nu vor dispărea, fireşte, odată cu molozul provocat de cutremur, la fel cum "Marele Satan" nu se va transforma peste noapte în partener de cooperare, estimează şi FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG. Reacţia Administraţiei Bush este o dublă investiţie. Pe de o parte, asistenţa americană este imediat necesară celor ce au avut de suferit de pe urma seismului; pe de altă parte, este un mesaj pentru un viitor în care oamenii vor înţelege că nu există loc pentru veşnici ţapi ispăşitori, comentează, la Londra, conservatorul THE TIMES. Să închidem acest capitol cu o concluzie a ziarului madrilen EL MUNDO: Uniunea Europeană ar trebui să se înzestreze cu o forţă de intervenţie rapidă în caz de catastrofe naturale - mai ales că experienţe similare celei iraniene au existat într-un trecut nu foarte îndepărtat. Europenii nu au învăţat, se pare, nimic din lecţia cutremurului din Turcia.

Să rămînem la Uniunea Europeană. La, de fapt, cel care a prezidat, în ultimele şase luni, comunitatea - premierul italian Silvio Berlusconi. Un semestru penibil, comentează BERLINER ZEITUNG. Pînă vara trecută politicianul şi omul de afaceri din Peninsulă părea o curiozitate italiană şi nimic altceva. Între timp, scrie ziarul din capitala federală, el s-a făcut observat, în special atunci cînd l-a spălat de păcate pe preşedintele rus Vladimir Putin. Pentru ca apoi să sară în ochii lumii prin blocarea, de către şeful statului italian Carlo Azeglio Ciampi, a unei legi prin care premierul îşi pregătea consolidarea imperiului mediatic. Cotidianul berlinez nu vorbeşte, în analiza sa cvasi-retrospectivă, despre eşecul Preşedinţiei italiene a Uniunii Europene, încheiată cu ratarea Constituţiei comunitare.

Dar nu doar Berlusconi este un subiect la modă venind dinspre Roma. Cazul Parmalat naşte numeroase întrebări. LA REPUBBLICA, din Roma, de exemplu, are o curiozitate: unde sunt banii concernului? Calisto Tanzi, fondatorul firmei, susţine că nu i-a furat; banii, completează ziarul roman, au fost arşi, s-au rătăcit, au fost distruşi. Băncile vor suferi cel mai mult de pe urma catastrofei financiare Parmalat, crede, la Viena, conservatorul DIE PRESSE, în vreme ce TAGESZEITUNG, din Berlin, deplînge soarta cîtorva sute de mii de locuri de muncă din întreaga Europă. Şi, totuşi, anul se încheie, vreme de bilanţuri. RHEINISCHE POST, din Dusseldorf, face unul, conchizînd: "Dacă lumea a devenit în anul 2003 un loc mai sigur, atunci această situaţie se datorează Americii. Şi s-a produs în ciuda Europei. Ne-am dori", scrie ziarul din capitala renană, "ca 2004 să fie altfel".