Curtea Constituțională necesită o operație pe cord deschis | România | DW | 07.02.2020
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

CEREMONIILE REALITĂȚII

Curtea Constituțională necesită o operație pe cord deschis

O lege care e prea des încălcată nu e bună. Acesta este principiul fundamental pe care trebuie reconstruită Constituția.

Curtea Constituțională a României este una dintre cele mai politizate instituții ale statului. Înființată în primul mandat al lui Ion Iliescu, acest organism de jurisprudență menit să apere Constituția, anume să se pronunțe asupra constituționalității actelor legislative și a conflictelor dintre puterile statului, funcționează și acum după o lege din 1992, modificată și completată în 2010. Cei mai mulți judecători și majoritatea președinților CCR au fost de-a lungul anilor politicieni emanați din pepiniera de cadre a FSN, PDSR, PD și din actualul PSD, fiind promovați la CCR după ce și-au făcut stagiatura de parlamentari cu calificativul „foarte bine".  Între numele sonore care au traversat Parlamentul din foaierul PSD pentru a ajunge la Curtea Constituțională ni-i amintim pe „părintele Constituției“ Antonie Iorgovan secondat de Petre Ninosu, Toni Greblă, Marian Enache, Valer Dorneanu, dar și de Augustin Zegrean, fost senator FSN, ulterior deputat PD, propus în 2007 judecător la CCR de președintele Traian Băsescu și votat președinte al Curții de o majoritate confortabilă. Pentru a nu fi părtinitori, trebuie să recunoaștem că în cel de-al doilea mandat al lui Traian Băsescu CCR i-a fost favorabilă atît lui cît și partidului guvernator PDL. Așadar nici celelalte partide nu au fost inocente în ceea ce privește promovarea pe criterii politice a apărătorilor Constituției. Culoarea politică din ADN-ul judecătorilor care trebuie să apere Constituția se răsfrînge de cele mai multe ori asupra deciziilor pe care Curtea Constituțională le adoptă în cauzele la care este chemată să se pronunțe.

Cea mai recentă dovadă a loialității judecătorilor de extracție pesedistă față de partidul care i-a trimis la Curte, acolo unde se află găina cu ouă de aur, anume salariile de mii de euro, pensiile speciale care sfidează pensionarii „de rînd“ și, nu în ultimul rînd, indemnizațiile acordate în baza certificatelor de revoluționar obținute prin fraudă penală și morală față de victimele din decembrie ’89 s-a petrecut marți, 4 februarie. (Fac aici o paranteză în ceea ce privește judecătorii revoluționari care au fost numiți la Curtea Constituțională de partidele politice și de președinții care s-au succedat la Cotroceni în ultimii treizeci de ani: În actuala formație a CCR, Marian Enache, fost parlamentar și consilier al lui Iliescu, beneficiază, pe lîngă salariu, de trei pensii speciale și de o indemnizație pentru contribuția sa la victoria revoluției române. Ca și Iliescu, Enache a apărut pe 22 decembrie din spuma mării la balconul Prefecturii din Vaslui și, repede de mînă, s-a autoproclamat președintele CFSN al județului. E de precizat că în orașul Vaslui, inima Moldovei profunde, nu s-a tras nici măcar un cartuș în decembrie '89.)

Haiducie constituțională

Așadar marți, 4 februarie, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate formulată de fostul președinte al Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea, condamnat cu o zi  înainte de Tribunalul București la 3 ani de închisoare cu executare într-un dosar de corupție. Coincidență, desigur. La cererea lui Zgonea (al patrulea președinte al Camerei Deputaților condamnat penal, după Adrian Năstase, Liviu Dragnea și Bogdan Olteanu), Tribunalul București ridicase excepția de neconstituționalitate în mai 2018. Sîntem la începutul lui februarie 2020 și iată că judecătorilor Curții Constituționale le-au trebuit doi ani ca să dezbată și să formuleze un verdict în această speță. 

Prin recenta decizie, CCR interzice procurorilor să folosească drept probe înregistrările obţinute de SRI pe baza unui mandat de siguranţă naţională. În rezumat, decizia Curții se traduce în felul următor: Dacă SRI urmărește prin mijloacele specifice o persoană sau mai multe suspectate de a comite acte de terorism, iar în timpul monitorizării acestora descoperă că persoanele respective au comis și infracțiuni de corupție, trafic de influență, trafic de persoane, abuzuri sexuale asupra minorilor etc., serviciile de informații pot informa parchetul, dar procurorii nu pot folosi înregistrările ca probatoriu, întrucît nu au avut mandat judiciar de supraveghere tehnică a persoanelor suspectate de comiterea infracțiunilor, în baza informațiilor furnizate de SRI. Înregistrările deja efectuate şi furnizate procurorilor ca probe în procesele penale nu vor mai fi valabile. Astfel că procurorii trebuie să ceară judecătorilor un mandat de supraveghere în baza căruia să obțină probe incriminatoare, dar nu de la SRI, ci de la serviciul de informații al poliției. Or, se știe că Poliția Română nu deține tehnică operativă la nivelul Serviciului Român de Informații. În traducerea aberației legalizate de judecătorii CCR, discuțiile telefonice, de cele mai multe ori cifrate, dintre infractori, care au fost înregistrate de către lucrătorii SRI, ar trebui să se repete întocmai  și pentru urechile polițiștilor cu mandat de ascultare de la judecător, pentru a fi acceptate ca probe într-un dosar penal.

Miza acestei haiducii constituționale este o albire „in rem" a unei serii de dosare penale de la vîrful nomenclaturii pesediste, între care și dosarul Tel Drum - o caracatiță clădită din trupul lui Liviu Dragnea, aflat vremelnic la închisoarea Rahova. Înainte de a intra în insolvență indusă, societatea a vîndut unei firme controlate de fiul lui Dragnea mai multe imobile, între care și o fostă casă de protocol a PCR, la prețuri simbolice.

Cadourile politicienilor

Așadar, iată cum o decizie cu destinație precisă a judecătorilor CCR ar putea să scape de pușcărie o mulțime de infractori, politici și „civili“, cu precădere din tarlaua PSD, dar și de la celelalte partide. Recent, Camera Deputaților a adoptat aproape în unanimitate, cu nici un vot împotrivă și 21 de abțineri (ce partid și-ar fi permis să calce pe cărbuni aprinși în această speță?), proiectul privind eliminarea pensiilor speciale. Curtea Supremă și Avocatul Poporului, altfel spus instituția-persoană Renate Weber, au atacat la CCR proiectul de lege votat de camera decizională a Parlamentului. Sesizările celor două instituții vor fi dezbătute de judecătorii CCR pe 18 martie. Așa de încărcată să fie agenda instituției? Sau se trage de timp pentru ca pensionarii speciali să mai profite două luni de veniturile de zeci de mii de euro? Asta în cazul, puțin probabil, în care cei ce apără Constituția vor da un verdict pozitiv sesizărilor amintite mai sus. În plus, mai există probabilitatea amînării dezbaterilor și luării unei decizii pe motiv de lipsă de cvorum: boală, excursii în locuri însorite și insolite, vizite de lucru asezonate cu program de cumpărături etc. Au fost cazuri, unele recente, cînd luarea unei decizii a fost amînată și de patru-cinci ori, pe parcursul mai multor luni.

Despre averile de sute de mii sau chiar de milioane de euro ale foștilor și actualilor judecători ai Curții s-a scris mult în presa din România, dar și în cea internațională, din momentul în care s-a prefigurat tăierea pensiilor speciale, inclusiv ale magistraților. Așa că nu mai insist, articole pe această temă fiind publicate și de Deutsche Welle. Ridic doar cîteva întrebări.

Este în spiritul Constituției ca judecătorii CCR să dea o soluție în speța tăierii pensiilor speciale de vreme ce tocmai ei, sau în primul rînd ei, dacă ne uităm pe fluturașii cu multe mii de euro ridicați lunar, beneficiază de cadourile politicienilor care fură cu legea în mînă, trecută prin jurisprudența Curții? Nu avem aici un conflict de interese?

De ce funcționarii ANAF nu au avut și nu au curiozitatea să afle dacă proprietarii constituționali și-au plătit dările la stat pentru vilele, terenurile, heleșteiele, fermele de struți (cazul Toni Greblă) pe care le dețin? Contorizarea averilor judecătorilor CCR este, se pare, un demers care ar conduce pe un teren alunecos. Așa că ANAF preferă să fie reținut și să nu se arunce într-o aventură riscantă pentru șefii instituției. De altfel, după cum bine știm, o serie lărgită de instituții publice și companii private sînt scutite de vizitele nepoliticoase ale fiscului. Ceea ce nu se întîmplă în nici o țară europeană cu tradiție democratică de sute de ani.

Dacă, pe de o parte, pensiile speciale ale magistraților și judecătorilor CCR sînt considerate îndreptățite de către beneficiarii lor ca fiind o recunoaștere a volumului de muncă și a stresului la care sînt supuși în exercitarea meseriei, iar pe de altă parte, lucrătorii din MAI și MApN rămîn cu aceste privilegii, invocîndu-se riscul pe care și-l asumă polițiștii și militarii, mai ales cei din conducere, de ce n-ar beneficia de același tratament de pildă minerii, care în fiecare zi cînd intră în „șut“ nu știu dacă vor mai ieși din galerii pe picioare sau cu picioarele înainte. Ce riscuri își asumă, față de mineri de pildă, militarii, exceptîndu-i pe cei care se află în teatrele de operațiuni?

Vrajba cea de toate zilele

Să nu cădem însă în cealaltă extremă în ceea ce privește rolul Curții Constituționale. În 2012, atunci cînd guvernul Ponta a făcut praf o serie de instituții publice, printre care și Institutul Cultural Român condus de Horia Roman Patapievici, premierul a semnat un acord cu cîțiva ciraci solicitînd „desființarea instituțiilor de poliție politică CCR, DNA, SRI și ANI“, acestea fiind „stîlpii de susținere a statului paralel“. O aberație, desigur.

Este adevărat că Curtea Constituțională este stat în stat și că trebuie eliberată de urgență de hățurile politice. Politizarea instituției poate fi înlăturată doar prin desemnarea unor specialiști în jurisprudență - și nici atunci în întregime, pentru că în România politicienii reușesc să recruteze mercenari și din rîndul societății civile atîta timp cît banii și interesele private rămîn ochiul dracului -, care nu e obligatoriu să fi profesat ca procurori sau judecători în limita stabilită de legea în vigoare. CCR trebuie reclădită din temelii prin modificarea Constituției, astfel încît judecătorii să facă parte din corpul de elită ai specialiștilor în jurisprudență, constituționaliști din mediul universitar și academic, neafiliați politic, dar și fără să-și dorească accederea pe tărîmul sordid de azi al meseriei de politician.

Curtea Constituțională necesită o operație pe cord deschis. Echipa de chirurgi ar urma să fie elitele și ceea ce numim societatea civilă. Două entități care ar trebui să colaboreze, iar nu să persiste în vrajba cea de toate zilele, ieșită la iveală mai ales la scrutinurile electorale. Asta consider că e soluția aplicabilă tuturor instituțiilor publice.

O remarcă de final: O lege care e prea des încălcată nu e bună. Acesta este principiul fundamental pe care trebuie reconstruită Constituția. Acolo unde lumea reală se poticnește frecvent în fața unei legi, oricare ar fi aceasta, Legea fundamentală trebuie regîndită și modificată.