Cum înveţi să iubeşti trupa Rammstein

De zeci de ani sunt moderator şi producător al unei emisiuni de muzică clasică la radio Deutsche Welle. Am fost mereu preocupat de "exportul cultural din Germania". Beethoven şi Bach au fost principalii protagonişti ai emisiunilor mele, deşi trupa rock Rammstein este considerată un important bun cultural de export al ţării. Până la începutul anului 2018 Rammstein vânduse deja 20 de milioane de discuri. 

Mi-am pus întrebarea: ce au atât de special aceşti muzicieni? Prilej suficient cât să mă duc la un concert Rammstein. Şi nu a fost un spectacol oarecare, ci chiar deschiderea turneului european al trupei, pe 27 mai. Cu zece zile înainte, trupa îşi lansase noul album intitulat simplu "Rammstein". Într-o singură săptămână, numai în Germania au fost vândute 260.000 de unităţi. Biletele la concertul de la Gelsenkirchen se epuizaseră oricum rapid, cu câteva săptămâni înainte.

La ce te aştepti de la un concert Rammstein? Spectacol, scandal, zeflemea, flăcări şi mai ales mult zgomot. Ştiam deja toate acestea şi oricum, odată cu acreditarea de presă, primisem şi un avertisment: nişte dopuri de silicon pentru urechi. Mult negru şi tabuuri desfiinţate

Înaintea concertului mi-am dat seama că aproape toţi spectatorii erau îmbrăcaţi în negru. O tipă purta în spate o păpuşă stropită cu picături de sânge. Trupa Rammstein este cunoscută pentru obiceiul său de a desfiinţa tabuuri. În cântecele lor se regăsesc necrofilia, canibalismul sau incestul. Dar şi fanii lor vor să spargă tiparele?

Totuşi, chiar atât de rău n-a fost în arena cu 62.000 de locuri. Cel puţin nu văzut din locul în care erau găzduiţi jurnaliştii. Concertul a început după un "Foc de artificii" de Händel cu Duo Jatekok - pianistele Adélaïde Panaget & Naïri Badal (Franţa) - care au interpretat bucăţi din albumul "Rammstein XXI Klavier" şi care ne-au amintit cât de frumoase sunt melodiile, deseori melancolice, ale celebrei formaţii rock.

Apoi pe scenă au apărut solistul Till Lindemann îmbrăcat într-un costum argintiu, Christian Lorenz (Keyboard) care purta auriu, bateristul Christoph Schneider la bustul gol, chitariştii Paul Landers, Oliver Riedel şi Richard Kruspe. "Was ich liebe" sună titlul unui cântec de pe noul album. În cazul trupei Rammstein, "sună" este un termen total nepotrivit. Deşi urechile mele obişnuite cu muzica clasică nu sunt foarte sensibile, am zis să folosesc, totuşi, dopurile de silicon. Am vrut să văd dacă este vreo deosebire între sunetul "cu dopuri" şi "fără". Niciuna! Scaunul şi masa, dar şi corpul meu vibrau la unison.

Pe scenă: lasere şi efecte pirotehnice perfect sincronizate cu sunetul. Şi-un Till Lindemann interpretând cântece cu versuri uşor de înţeles. Nu degeaba, peste hotare, trupa Rammstein  este o importantă promotoare a limbii germane.

Dezgust şi umor

Pe scenă s-au cântat melodii vechi şi noi. La piesa "Puppe", versul "Dann reiß' ich der Puppe den Kopf ab" ("Apoi îi rup capul păpuşii"), Lindemann a folosit un aruncător de flăcări cu care a incendiat un cărucior uriaş. La "Mein Teil", versul "Man ist, was man isst" ("Eşti ceea ce mănânci"), Christian Lorenz stă într-o oală de supă unde literalmente pare să fiarbă. Pe piesa "Diamant" luminile au fost stinse şi nu s-au folosit niciun fel de efecte. La "Ohne dich" (”Fără tine”), mii de brichete aprinse au luminat arena. Fiecare spectator a primit o brichetă la intrare. 

La un moment dat, membrii trupei au făcut o plecăciune în faţa publicului. Am crezut că s-a terminat concertul. Nu se terminase. După câteva minute, cei şase membri ai formaţiei au revenit, alături de Duo Jatekok, pe o platformă mobilă înălţată în mijlocul arenei. Împreună au interpretat "Engel" (”Înger”) - acest cântec minunat şi trist, primul cântec comercial al acestei trupe ajuns hit în 1997. Apoi muzicienii au revenit pe scenă în nişte bărci gonflabile pe care publicul le-a purtat din mână-n mână. La bis Lindemann "a tras" în public cu baloane de săpun. Membrii trupei au părăsit spectatorii într-un lift care a urcat deasupra scenei.

Spectacol

Chiar dacă, stilistic, creaţiile trupei Rammstein nu se deosebesc mult unele de altele, acestea conţin armonii care merg la suflet. Am spus mereu că aceşti artişti nu pot veni decât din cultura din care s-au născut şi Bach, Beethoven sau Mozart. Şi că deseori creaţiile lor ating dimensiuni epice.

Versurile lor descriu viaţa aşa cum e ea, chiar dacă întunericul şi bulversarea ies în evidenţă comparativ mai mult decât în creaţia altor trupe rock. Rammstein a îndurat mereu tirul criticilor. Totuşi, cred eu, trupa nu şi-a propus să desfiinţeze mai multe tabuuri ca alte formaţii. Aceşti artişti jonglează cu clişee, le arată publicului. Uneori sunt înţeleşi greşit, alimentează dezbateri şi plac sau nemulţumesc. Dar arta rămâne.

Cu Rammstein poţi stabili o conexiune asculltându-i muzica. Dar pentru a putea înţelege pe deplin fenomenul Rammstein trebuie să asişti la concertele formaţiei. Pentru următoarele spectacole, programate până pe 22 august, biletele aproape s-au epuizat. Tichete disponibile mai sunt doar pentru show-urile din Milton Keynes, Riga, St.Petersburg şi Viena.