Cum va putea premierul să-şi respecte promisiunile?

Prim-ministrul, Victor Ponta, are un mare avantaj faţă de competitorii săi. El poate folosi toate pârghiile guvernului pentru a-şi susţine candidatura. De altfel, premierul a făcut deja o suită întreagă de promisiuni sociale pe seama bugetului de anul viitor. Se va ţine de cuvânt? E o întrebare legitimă. În mod normal, niciun premier aflat la jumătatea mandatului, şi cu o cotă destul de înaltă de încredere, nu ar face promisiuni privind anul care urmează mai înainte de prezentarea bugetului în parlament. El dă impresia că se “împrumută” din bugetul pe 2015 ca să poată “cheltui” în campanie. Dar chiar şi acest fapt ar fi, la limită, acceptabil, dacă se va ţine de cuvânt.

Dar dacă este pe deplin hotărât să facă toate cheltuielile promise de ce nu prezintă bugetul pe anul viitor mai devreme? Un buget cu o componentă socială robustă ar fi cea mai puternică şi mai onestă campanie electorală. Faptul că amână publicarea bugetului este, în schimb, de natură să provoace serioase îndoieli.

Se ştie că guvernul României este prins într-un cadru de condiţionări externe destul de stricte. Deşi România nu a aderat la moneda comună, a asumat constrângerile legate de nivelul deficitului, aşa încât toate cheltuielile suplimentare ar trebui, în principiu să fie limitate. Sau ar trebui ca guvernul să anunţe că renunţă la aceste condiţionări şi că amână pentru mai multă vreme adoptarea monedei euro. De fapt prim-ministrul Victor Ponta a făcut exact contrariul, afirmând, cu ocazia lansării candidaturii sale, că doreşte adoptarea monedei comune în cursul mandatului său prezidenţial, adică până în 2019. Aşadar este firesc ca lumea toată, şi nu doar opoziţia, să se întrebe cum va reuşi guvernul să crească şi pensiile şi salariile fără să crească taxele sau deficitele. Să nu uităm, de asemenea, că premierul s-a angajat faţă de americani să sporească cheltuielile militare la 2% din PIB. Cam toţi candidaţii au promis acest lucru, dar Victor Ponta este singurul care se poate ţine de cuvânt. De aceea întrebarea cea mai bună care i se poate adresa este aceea legată de structura bugetului pe 2015. El are un mare avantaj electoral că dispune de buget, dar ar trebui să existe şi o compensaţie morală: să dea de pe acum explicaţii detaliate privind bugetul pe anul viitor.

Am putea presupune, de fapt, că Victor Ponta va continua, dacă va câştiga alegerile, politica relativ prudentă de până acum şi că nu riscă să-şi dezamăgească de pe acum alegătorii. Creşterile de pensii şi salarii ar fi de fapt mai mici decât sugerează şi nu ar influenţa deficitele. Nu ar fi prima dată când promisiunile de campanie sunt deturnate sau relativizate.

În sfârşit, aceste promisiuni nu ar putea fi făcute decât în situaţia în care Victor Ponta, odată ajuns preşedinte, va şti să păstreze un perfect control asupra guvernului. El a declarat, la finele săptămânii trecute, că bugetul pe 2015 “trebuie prezentat şi însuşit de către viitorul prim-ministru şi viitorul guvern”. Am putea fi de acord cu această perspectivă, dar atunci pe ce temei face actualul premier promisiuni legate de anul viitor?

Vedem aşadar că, din orice direcţie am privi lucrurile, promisiunile sale electorale sunt problematice: fie promite ceva ce nu va îndeplini, fie se va instaura ca unic şef al executivului, reproducând structura de putere instituită de Traian Băsescu. Ironia este că singura variantă pe deplin onestă şi constituţională în care Victor Ponta şi-ar putea respecta promisiunile ar fi aceea în care ar pierde alegerile.