Cum s-a schimbat politica externă globală în patru ani de administrație Donald Trump | Global | DW | 03.11.2020
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Global

Cum s-a schimbat politica externă globală în patru ani de administrație Donald Trump

Politica externă a președintelui american Donald Trump în timpul primului său mandat a avut repercusiuni în întreaga lume, forțând punerea în centrul atenției a problemelor și modelând comunicarea diplomatică.

Președintele Donald Trump vorbind în timpul unui miting electoral în North Carolina, 2 noiembrie 2020

Președintele Donald Trump vorbind în timpul unui miting electoral în North Carolina, 2 noiembrie 2020

Încă din debutul campaniei din 2016, Donald Trump a clarificat în doar două cuvinte obiectivele politicii externe: ”America înainte de orice”. 

Acum, după aproape patru ani de mandat, acele cuvinte au fost completate cu fapte și evenimente. Politica externă a lui Donald Trump fost marcată de unilateralism și confruntare, schimbări de personal, acțiuni surprinzătoare și confuzie.

Indiferent de rezultatul alegerilor prezidențiale americane, schimbările petrecute în timpul președinției lui Donald Trump, atât în ceea ce privește substanța politică, cât și punerea lor în aplicare, au modelat arena în care alți actori globali își desfășoară diplomația, dar și propriile abordări.

Iată câteva schimbări majore:

Evitarea multilateralismului

De când a fost învestit în funcție, Trump a subminat cooperarea internațională. La doar trei zile de la preluarea mandatului, președintele a retras Statele Unite din Parteneriatul Trans-Pacific, un acord comercial cu națiunile asiatice. Liderul de la Casa Albă avea să ia decizii similare în privința mai multor acorduri și organisme internaționale, precum Consiliul ONU pentru Drepturile Omului și acordul climatic de la Paris.

În plus, abordarea americană a fost adesea unilaterală și nu a luat în considerare consensul internațional, cum ar fi decizia de a recunoaște oficial Ierusalimul drept capitală a Israelului și de a muta acolo ambasada SUA.

Margaret MacMillan, profesor de istorie la Universitățile din Toronto și Oxford și istoric colaborator la Consiliul pentru Relații Externe, spune că America ”într-adevăr a deteriorat ceea ce a reprezentat o rețea utilă de alianțe și instituții internaționale pentru Washington. Cred că a vulnerabilizat poziția Statelor Unite în lume”. 

Un sondaj realizat în septembrie de Centrul de Cercetare Pew a arătat că sentimentul aprobator față de Statele Unite a înregistrat un recul în multe națiuni, prăbușindu-se la cel mai scăzut nivel din ultimele decenii.

Deteriorarea relațiilor transatlantice

Contracandidatul lui Donald Trump, Joe Biden, promite o altfel de politică externă

Contracandidatul lui Donald Trump, Joe Biden, promite o altfel de politică externă

”Antagonismul lui Trump față de multilateralism reprezintă o diferență filosofică între Washington și capitalele europene”, scrie Carnegie Endowment for International Peace într-o evaluare din februarie 2020 a relațiilor transatlantice, parteneriatul americano-european care a apărut după cel de-Al Doilea Război Mondial și care se sprijină pe valori, obiective și abordări globale.

Însă ruptura UE-SUA în timpul mandatului lui Donald Trump este mai mult decât o simplă divizare ideologică: președintele american a criticat în mod activ și a pus sub semnul întrebării axa transatlantică, îndoindu-se de valoarea alianțelor precum NATO, anunțând o retragere (punitivă) a trupelor americane din Germania, impunând tarife comerciale împotriva Uniunii Europene sau amenințând sancționarea proiectului vizând construirea gazoductului rusesc Nord Stream 2.

MacMillan consideră că direcțiile imprimate de politica externă a lui Donald Trump ar putea duce la schimbări permanente. ”Este ca o prietenie. Ai tendința să ai încredere în prietenii tăi și, odată ce această încredere este ruptă, este greu de restabilit”, a declarat aceasta. ”Europa și-a făcut un obicei din a se bizui pe ”fratele cel mare” de la Washington. Iar acum europenii spun că nu își mai pot pune nădejdea în americani, fiind nevoie să dezvolte - așa cum se discută de zeci de ani - propria politică externă independentă”. 

China, expusă criticii

De la războiul comercial cu tarife vamale, până la presiunea americană exercitată asupra altor națiuni pentru a bloca compania chineză Huawei de la construcția rețelelor 5G, cursul belicos al lui Donald Trump față de China a determinat această țară asiatică să intre în centrul atenției internaționale.

Criticile dure ale președintelui american au fost salutate nu de puțini observatori, care cred că Beijingul a beneficiat în mod nedrept și pentru prea multă vreme de criteriile acordurilor comerciale globale, în timp ce, simultan, încalcă drepturile omului.

”Președintele a avut dreptate să conteste China în ceea ce privește domeniul comercial”, a scris Richard Haass, președintele Consiliului pentru Relații Externe, în prefața unei evaluări intermediare a politicii externe a lui Donald Trump.

MacMillian are o părere similară: ”Nu vreau să-i acord credit lui Trump pentru multe lucruri, dar cred că probabil a avut dreptate să îi ia la întrebări - sau administrația sa să ia la întrebări - chinezii cu privire la proprietatea intelectuală”. Deși tensiunile SUA-China datează cu mult înainte de președinția lui Donald Trump, acestea ”au devenit mult mai clare și mai articulate”, a adăugat ea.

Pericolele diplomației pe Twitter

În ceea ce privește comunicarea în politica externă, Trump și administrația sa au transmis mesaje mixte în diferite momente și prin diferite canale de comunicare - nu în ultimul rând prin intermediul contului personal de Twitter al lui Trump, ce se remarcă adesea printr-o retorică belicoasă.

Alexi Drew, care cercetează rețelele sociale și escaladarea conflictelor la Centrul pentru Studii Științifice și de Securitate de la King's College din Londra, oferă relațiile SUA-Iran ca un prim exemplu despre cât de dificile și potențial periculoase au devenit confruntările internaționale în urma diplomației practicate de Donald Trump pe Twitter.

”Este foarte greu, dacă te pui în pielea lui [Javad Mohammed – ministrul iranian de externe, n.r] Zarif și a iranienilor, să afli care este exact poziția SUA atunci când ai contradicții repetate venind de la Departamentul de Stat, dar și relatări diferite ale lui Donald Trump”, spune Drew. 

Președintele Donald Trump alături de omologul brazilian Jair Bolsonaro în timpul unei cine de lucru la Mar-a-Lago Resort, Palm Beach, Florida

Președintele Donald Trump alături de omologul brazilian Jair Bolsonaro în timpul unei cine de lucru la Mar-a-Lago Resort, Palm Beach, Florida

Drew nu crede că Twitter singur poate declanșa un conflict. Cu toate acestea, ”utilizarea Twitter într-un cadru sau scenariu de escaladare existent sau o situație istorică de criză între actori statali ar putea duce cu siguranță la ceva neintenționat sau la o escaladare dincolo de ceea ce s-ar întâmpla dacă nu ar fi folosit Twitter”. 

Autocrați încurajați

O altă consecință a celor patru ani de președinție Donald Trump este că liderii autocrați au fost încurajați pe scena globală. Deși mulți dintre aceștia erau deja la putere înainte de instalarea lui Trump la Casa Albă, relațiile sale cu aceștia – ce merg de la o abordare non-critică până la nedisimulată admirație - subliniază o aprobare latentă a stilului autoritar de guvernare și dezvăluie o lipsă de dorință în abordarea unor presupuse nereguli.

Un astfel de exemplu este poziția lui Trump față de Arabia Saudită după asasinarea lui Jamal Khashoggi. Ignorând dovezi tot mai evidente că membri ai familiei regale saudite ar fi fost implicați în uciderea lui Khashoggi, Trump și-a exprimat sprijinul pentru guvernul saudit.