Cum ieșim din cercul vicios al sărăciei copiilor? | Germania | DW | 02.02.2018
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Cum ieșim din cercul vicios al sărăciei copiilor?

Nu numai în Germania, prea puține familii reușesc să scape de sărăcie. Și, aidoma unei boli, ea devine chiar "ereditară". Mulți se simt pur și simplu abandonați de către stat.

Sărăcia e relativă, în funcție de locul în care trăiești. Sărăcia la Zürich e alta decât cea de la București sau Sao Paolo. Cu toate acestea, organizații internaționale precum OCDE sau Uniunea Europeană au elaborat o unitate unică de măsurare a gradului sărăciei. Astfel, sărac este considerat cel care dispune de mai puțin de 60 la sută din venitul mediu net. În calcul se iau și ajutoarele pentru copii sau pentru locuință. Un exemplu: în Germania o familie cu doi copii este considerată drept săracă - în funcție de vârsta copiilor - dacă are la dispoziție un venit net între 1.978 și 2.355 de euro pe lună. Pentru mulți oameni de pe glob, însă, această sumă ar reprezenta o avere.

De aceea, mulți cercetători recurg la alte mecanisme pentru a măsura sărăcia, mai ales atunci când e vorba de copii. În statele puternic industrializate, rareori sărăcia reprezintă o problemă existențială pentru copiii. În sensul că în puține cazuri copiii se confruntă cu foamete și sunt nevoiți să trăiască în frig. Urmările sărăciei nu sunt, adesea, vizibile la prima vedere.

Sărăcia poate însemna în aceste țări bogate incapacitatea de a lua parte la activități sociale și culturale. Copiii unei familii sărace nu-și pot permite, de exemplu, să meargă la cinema, să învețe să cânte la un instrument muzical, să beneficieze de meditații la o materie sau alta, să-și invite colegii la aniversarea zilei de naștere - pentru că toate acestea costă bani. În multe cazuri, acești copii nu-și găsesc ușor prieteni, nu sunt foarte siguri pe ei în viață și nici mai târziu, în viața profesională, nu își valorifică întregul potențial. În consecință câștigă relativ puțin, ceea ce face să "transmită" adesea sărăcia propriilor copii.

La acest rezultat a ajuns și cel mai recent studiu privind sărăcia copiilor în Germania, întocmit de fundația Bertelsmann în octombrie 2017. Potrivit studiului, în bogata Germaniei fiecare al cincilea copil trăiește mai multă vreme în sărăcie - și rămâne adesea prins în acest cerc vicios, avertizează Jörg Dräger, din prezidiul fundației Bertelsmann: "Cine a fost sărac o dată, rămâne sărac multă vreme. Prea puține familii reușesc să scape de sărăcie."

Comparație la nivelul UE: Danemarca pe locul fruntaș, iar România la urmă

Copiii, amenințați de sărăcie în statele UE și EFTA

Copiii, amenințați de sărăcie în statele UE și EFTA (AELS)

Totuși, în comparație cu alte țări europene, ca să nu vorbim de cele emergente și în curs de dezvoltare, situația copiilor în Germania este relativ bună. Potrivit Eurostat, în 2016, mai mult de un sfert din totalul copiilor din statele UE erau "amenințați de sărăcie și excluziune socială". În România, în această situație se găsește chiar fiecare al doilea copil, ceea ce poziționează țara pe ultimul loc în Uniunea Europeană, urmată de Bulgaria.  

La celălalt capăt, la cel pozitiv, regăsim Danemarca, urmată, pe locul doi, de Finlanda. Și unele țări central și est-europene ocupă poziții bune în clasament, cum ar fi Slovenia (locul trei) și Republica Cehă (locul patru). Germania se află pe locul șapte, împreună cu țările aparținând Asociaţiei Europene a Liberului Schimb - AELS/EFTA - Norvegia și Elveția și candidata la aderarea în UE, Serbia. Dar dacă ne gândim că până și în Danemarca, prima clasată, aproape 14 la sută dintre copii sunt amenințați de sărăcie, înțelegem poate mai bine cu cel fel de probleme majore se confruntă până și statele bogate.

Educația, mai importantă chiar decât banii

Organizația germană de ajutorare pentru copii Deutsches Kinderhilfswerk nu oferă, în raportul ei pe 2018 privind sărăcia în rândul celor mici, cifre noi. În schimb a realizat un sondaj pe tema cauzelor sărăciei și soluțiilor de eradicarea a acesteia, la care au participat atât copii, cât și adulți. Principalul rezultat a fost acela că atât cei mici, cât și cei mari se simt abandonați de către stat. Trei sferturi dintre cei chestionați au spus că statul și societatea întreprind "mai degrabă puțin" sau chiar "foarte puțin" contra sărăciei. Față de raportul pe anul trecut, numărul celor care au formulat această opinie a crescut cu nouă puncte procentuale. Așadar, mulți cred că responsabilii politici nu depun destule eforturi în vederea combaterii sărăciei.

Drept principale motive pentru sărăcia în rândul copiilor, cei chestionați au indicat lipsa de interes a clasei politice, faptul că în Germania multe salarii sunt mult prea mici și că mamele care își cresc singure copiii beneficiază de prea puțin sprijin - financiar sau de îngrijire a copiilor pe perioada cât ele lucrează.

Referitor la măsurile de combatere a sărăciei copiilor, în discuție nu sunt înainte de toate banii, respectiv suplimentarea ajutorului social, ci în primul rând educația. Educația este cea care le poate asigura copiilor un viitor mai bun.

Spre deosebire de adulți, copiii se opun ridicării impozitelor

Organizația Deutsches Kinderhilfswerk solicită din partea statului ca acesta să sară în ajutorul copiilor, atunci când părinții nu mai sunt capabili să ferească copiii de sărăcie, și propune chiar stabilirea unui minim de existență pentru copii. Interesant este că cei aproximativ 600 de copii și tineri chestionați, cu vârste între 10 și 17 ani, au răspuns la aproape toate întrebările cam la fel ca și cei 1000 de adulți care au participat la sondaj, cu o singură o excepție. În timp ce 64% dintre adulți s-au pronunțat pentru ridicarea impozitelor, ca măsură de combatere a sărăciei, doar 27 la sută dintre copii au fost de aceeași părere și 73 de procente împotrivă - deși nici nu plătesc încă taxe. Autorii studiului bănuiesc că răspunsul copiilor se datorează faptului că nu au înțeles bine întrebarea sau că nu sunt familiarizați cu sistemul de impozitare.

Christoph Hasselbach / maw