Cum au scăpat pruncii de creşa-şantier

A fost vorba, în această perioadă, despre propunerea ministrului Muncii, Ioan Botiş, care ţintea spre reducerea indemnizaţiei pentru creşterea copilului. Povestea este aproape de un final raţional graţie argumentelor solide ale opiniei publice.

Un neprofesionalism insuportabil

Fiind vorba despre un subiect cu o mare încărcătură afectivă dar cu un potenţial redus de declanşare a unor proteste de stradă, ministrul a ieşit în arena publică fără un proiect consistent şi profesionist realizat. Reacţiile obţinute au impresionat atât prin caracterul transpartinic cât şi prin competenţa argumentaţiilor. Nu doar politicieni din tabere adverse, precum liberala Adriana Săftoiu, au criticat propunerea lui Ioan Botiş, dar chiar şi colegii de partid, precum Raluca Turcan sau Sulfina Barbu, care nu s-au sfiit să folosească critici tari la adresa ministrului şi colegului lor de guvernare.

Prezentând iniţial o singură variantă de remodelare a indemnizaţiilor pentru creşterea copilului, ministrul Botiş a revenit ulterior, oferind opţiuni care obligă mamele să aleagă între două rele: fie bani mai mulţi pentru o perioadă mai mică de timp, fie bani mai puţini pentru o perioadă mai mare.

Puterea raţiunii

Opoziţia a venit din partea opiniei publice. S-a vorbit în primul rând despre scăderea demografică a populaţiei României şi despre apariţia unor probleme sociale extrem de grave în doar câteva decenii. Studii ale Centrului de Cercetări Demografice sau datele Institutului Naţional de Statistică au fost folosite pentru a demonstra că modelul actual al politicilor încurajează natalitatea în rândul femeilor salariate din mediul urban, adică exact în rândul acelei clase mijlocii de care are România atât de mare nevoie. Şi mai important: a fost acuzată incapacitatea statului de a oferi creşe şi grădiniţe suficiente pentru absorbţia numărului de copii de un an care nu vor mai putea rămâne acasă cu părinţii. Toate aceste probleme şi incongruenţe ar fi declanşate de dorinţa ministrului Botiş de a realiza o economie de aproximativ 200 milioane de euro, adică aproximativ 0,5% din totalul cheltuielilor bugetare. Reacţia reflexă a guvernanţilor a fost disculparea: surse guvernamentale declarau săptămâna trecută că această măsură este impusă de FMI, dezminţirea venind însă cu promptitudine.

Mintea cea de pe urmă

Premierul Emil Boc şi-a asumat totuşi responsabilitatea unei hotărâri finale, presiunea opiniei publice dirijând decizia Guvernului către menţinerea actualelor condiţii. Între timp, încercând să găsească soluţii la problemele reale ridicate de către opinia publică, unul dintre liderii proeminenţi ai PD-L, Elena Udrea, a afirmat că 13 creşe vor fi construite în Bucureşti în următorii doi ani. Dar preşedintele PD-L Bucureşti pare a nu fi înregistrat perseverenţa cu care colegul ei, ministrul Ioan Botiş, a declarat că reducerea indemnizaţiei pentru creşterea copilului va intra în vigoare în ziua imediat următoare publicării în Monitorul Oficial.

Se pare că pruncii români au evitat în ultima clipă o copilărie petrecută într-o creşă-şantier.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Cristian Ştefănescu