Cum am tranzitat tranziția | România | DW | 09.10.2020
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

CEREMONIILE REALITĂȚII

Cum am tranzitat tranziția

Unii analiști vorbesc despre faptul că, odată cu victoria dreptei la locale și cu probabilitatea mare de a cîștiga și alegerile generale, cuvîntul tranziție va dispărea din vocabularul politic și din acela al românilor.

Un sondaj realizat de INSCOP Research la începutul anului trecut relevă faptul că cei mai mulți dintre români cred că România se îndreaptă într-o direcție greșită. Doar 17,8%  dintre cei chestionați au răspuns că țara noastră este pe drumul cel bun. Numărul optimiștilor s-a înjumătățit mai ales în ultimii ani, cînd camarila pesedistă a încercat să îngenuncheze Justiția, și într-o anumită măsură a și reușit. Magistrații și-au făcut meseria cu satîrul deasupra capului, mai ales după Ordonanța 13, pritocită în miezul nopții de Dragnea și ai lui, urmată de manifestațiile maraton de milioane de protestatari din București și din țară. Dacă în mandatul șefei DNA Laura Codruța Kovesi magistrații au cercetat și condamnat nume grele din politică și nu numai, de un timp s-a lăsat liniștea. După trei decenii, românii sînt îngrijorați de corupție, de diferențele tot mai mari dintre bogați și săraci, de starea economiei sau de degradarea mediului.

Același sondaj INSCOP relevă faptul că peste jumătate dintre cei chestionați consideră că Europa se îndreaptă într-o direcție bună. E limpede că mulți dintre aceștia trăiesc și în mediul rural, unii dintre ei au muncit în țările UE, iar alții au rude sau cunoștințe plecate de mai mulți ani din țară pentru a agonisi bani în scopul de a-și îmbunătăți viața atunci cînd se vor întoarce acasă. Ei sînt cei care le deschid ochii sătenilor în scurtele vacanțe pe care le petrec în țară împreună cu familia. Rezultă de aici că ignoranța și lipsa de informații nu mai sînt la nivelul anilor dinaintea aderării României la Uniunea Europeană în 2007.

Încrederea într-o Europă care merge pe calea cea bună a decis în bună parte și rezultatele alegerilor europarlamentare din 2019, cînd PNL a obținut 27% din voturi, iar PSD, proprietarul dictonului „lasă-i să moară proști“, a eșuat lamentabil cu un scor de 22,5%. Surpriza a venit din partea USR-PLUS, care a obținut 22,4% din voturi. La alegerile locale din 27 septembrie, PSD și-a menținut picajul, în timp ce PNL a obținut cel mai mare scor din istoria postdecembristă. Votanții candidatului pentru Primăria Capitalei, Nicușor Dan, susținut de liberali și de USR-PLUS, au reușit să elibereze Bucureștiul, administrat timp de zece ani de "ciuma roșie". Orizontul de așteptare al bucureștenilor, dar și al locuitorilor marilor orașe unde alianța de dreapta a cîștigat consiliile județene și primăriile este uriaș. Unii analiști vorbesc despre faptul că, odată cu victoria dreptei la locale și cu probabilitatea mare de a cîștiga și alegerile generale, cuvîntul tranziție va dispărea din vocabularul politic și, implicit, din acela al românului de rînd. Asta pentru faptul că toate nereușitele guvernării de stînga au fost atribuite acestei tranziții spre nicăieri.

Să nu ne îmbătăm cu apă rece. Pînă acum, nici un proiect de țară nu a fost construit de clasa politică. Tranziția, atît de mult clamată de Iliescu și FSN, nu a fost nimic altceva decît perioada cea mai propice pentru consolidarea clientelei politice și a fostei Securități cu rădăcini viguroase în comunism, robinetul deschis clanurilor mafiote care plăteau cotizația la partid, democrația originală clamată pentru inconștienți. Trecerea la economia de piață în aceiași ani iliescieni a fost de fapt camera de oaspeți în care s-au pus la cale marile tunuri de devalizare a acelor segmente ale economiei care încă se țineau pe picioare. Investitorii străini au fost goniți în favoarea hoților autohtoni. Acum Iliescu nu mai înseamnă nimic pe scena politică, doar amintirea revoltătoare a celui care a făcut cel mai mult rău României în perioada cînd țara noastră încă putea să ia startul către Europa în rînd cu alte țări din fostul bloc comunist. N-a fost să fie, și pentru că electoratul l-a urmat în proporție de masă.

Cînd vom putea spune că tranziției îi va lua locul democrația reală? E greu de spus. Victoria dreptei politice la ultimele scrutinuri se pare că ne-a entuziasmat peste poate. Și totuși, fibra democrației ar putea fi resimțită și de către pesimiștii de azi atunci cînd funcționarii publici nu vor mai fi numiți pe criterii politice, cînd Justiția se va scutura de ingerința politicienilor și nu va mai fi la cheremul ordonanțelor de urgență, cînd Curtea Constituțională nu va mai fi stat în stat, politizată după cum suflă vîntul puterii politice. Democratizarea instituțiilor statului nu va mai fi o himeră atunci cînd vătafii care le conduc nu vor mai fi numiți exclusiv pe criterii politice, neavînd habar de domeniul pe care îl administrează. Cînd vom construi mai multe spitale decît biserici, vom dovedi că spiritul comunitar nu e doar o vorbă-n vînt. Educația a pierdut treizeci de ani, un ciclu după care ar fi trebuit să se arate rezultatele unor reforme radicale. Elevii sînt în continuare receptori de informație, victime ale unui învățămînt fără suflet, cînd în toată Europa se pune accent pe învățămîntul formativ care premiază creativitatea. Bugetul sistemului educativ de 6%, legiferat cu mulți ani în urmă, se ridică cel mult la jumătate.

În fine, un indicator al tranziției din rău în mai rău îl reprezintă lipsa de independență a presei. Putem număra pe degete instituțiile mass-media care au rămas independente. Marile trusturi sînt proprietatea unor indivizi cu probleme penale sau a altora care fac corp comun cu actori politici donatori de servicii contra servicii.

De la o guvernare la alta nu rămîne piatră pe piatră. De la o guvernare la alta tranziția spre nicăieri o ia de la capăt.