Crize şi discordii

Ambele semnalează votarea de către cele două camere ale parlamentului României a noului cabinet minoritar. Dacă acest episod va pune capăt şi crizei politice este o întrebare care azi nu-şi află încă un răspuns.

Iar dacă în România un prim capitol al rivalităţilor dintre preşedinte şi premier s-a încheiat prin formarea noului cabinet minoritar, în Ucraina, după un scenariu asemănător, duelul dintre preşedintele Juschcenko şi premierul Janukovici ameninţă să ia proporţii după ce preşedintele a anunţat dizolvarea parlamentului.

Criza din Ucraina

Demonstraţiile continuă, revoluţia portocalie a virat în spectrul albastru iar preşedintele Juschcenko, odinioară serbat de propriul popor dar mai ales de occident drept un purtător de speranţă, scrie FREIE PRESSE, s-a transformat într-o tragică figură, aflîndu-se într-un permanent conflict nu doar cu Janukovici dar şi cu fosta sa tovarăşă de drum Iulia Timoşenko.

Dintr-o epopee eroică teatrul politic de la Kiew s-a transformat într-o dramă sumbră este de părere cotidianul elveţian TAGESANZEIGER definind şi rolurile: un preşedinte neajutorat, un politician lipsit de scrupule şi o frumoasă femeie vanitoasă; spectatori: 47 de milioane de ucraineni. Nici noile alegeri nu vor putea scoate ţara din marasm, conchide cotidianul citat.

Opinie împărtăşită şi de FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG care nu concede nici tribunalului constituţional capacitatea de a reconcilia adversarii poate şi fiindcă acest tribunal nu se bucură de un prea bun renume. Noii purtători de speranţă ai Ucrainei sunt tinerii - decide de la Viena DER STANDARD.

Conferinţă cu participare talibană?

O ieşire din valea plîngerii şi noi căi de profilare pare a căuta cu îndîrjire partidul social - democrat crede cotidianul STRAUBINGER BLATT întrevăzînd, o astfel de încercare în propunerea făcută de preşedintele formaţiunii Kurt Beck, de organizare a unei conferinţe internaţionale pentru Afganistan. Decît că – cel puţin stupefiantă - este intenţia de a invita liderii Taliban, fie şi moderaţi, la masa tratativelor. Cum se poate sta de vorbă cu reprezentanţii unei organizaţii teroriste care aruncă în aer statui, închide şcoli şi vrea să reintroducă în Afghanistan evul mediu? se întreabă RECKLINGHÄUSER ZEITUNG.

Rămîne un mister de ce şeful social democraţilor Kurt Beck doreşte să angreneze Talibanii în conferinţa pentru Afganistan, opinează STUTTGARTER ZEITUNG. Un mister dar oricum un „faux pas" care a trebuit corectat printr-o piruetă de către ministerul german de externe, pentru a putea aduce viziunea lui Kurt Beck la unison cu linia politică a lui Frank Walter Steinmeier scrie NEUE WESTFÄLISCHE.

Pelosi, Bush şi Siria

Un pas greşit pare a fi făcut – nu doar în optica preşedintelui Bush - şi lidera democrată Nancy Pelosi, pornind la drum în Orientul Apropiat pentru a sta de vorbă cu preşedintele Siriei. SÜDDEUTSCHE ZEITUNG scrie: „Nu este o necuviinţă a sta de vorbă cu Assad avînd un just orizont de aşteptare. Preşedintele Siriei îşi exercită influenţa în Irak, în Liban şi în ţinuturile palestiniene, îndeobşte nu la modul favorabil. I se poate face oferta extinderii contactelor în măsura în care rolul deţinut de ţara sa este unul constructiv ceea ce pe termen lung este mai util decît convenienţele ritualizate.

Bush a întrevăzut deja acest fapt. Intre timp el a negociat după o rezistenţă îndelungată o soluţie cu Corea de Nord, şi există intenţia de a sta de vorbă şi cu Teheranul, cu unele condiţii însă. Doar faţă de dialogul cu Siria Casa Albă nu pare a manifesta, din nu se ştie ce motive, un interes deosebit. Faptul că Pelosi a plecat la Damasc fragilizează mai mult Statele Unite decît consolidează poziţia lui Assad, conturînd imaginea unei superputeri ale cărei forţe politice se neutralizează reciproc...

Mandatul de preşedinte al camerei deputaţilor este al treilea în stat dar nimeni nu l-a interpretat pînă acum aşa cum face Nancy Pelosi scrie CORRIERE DELA SERRA relevînd că lidera democrată se slujeşte de această funcţie ca trambulină pentru a oferi o alternativă la politica preşedintelui Bush în Orientul Apropiat: dialogul. Şi în criza dintre Londra şi Teheran pare a fi sunat ceasul diplomaţiei crede LA REPUBBLICA, pornind de la mesajul premierului Tony Blair, care apreciază semnalele conciliante emise de Teheran în litigiul generat de programul nuclear. Această nouă atitudine este rodul „înaltei şcoli britanice de diplomaţie" precizează LANDESZEITUNG LÜNEBURG, care a înţeles prea bine că nimic nu şi-ar dori mai mult ulii din jurul lui Ahmadinejad decît o înfruntare cu occidentul, adaugă săptămînalul DIE ZEIT, în ediţia sa de azi.