Criza coronavirus pune pe butuci sistemul medical spaniol

Capitala spaniolă Madrid, cu 6,6 milioane de locuitori, a devenit din nou epicentrul pandemiei de coronavirus. Ángela Hernández, medic chirurg, știe exact din ce cauză: "Lipsa extrem de acută a personalului medical". Femeia în vârstă de 44 de ani este vicepreședinta sindicatului medical AMYTS: "Doar în data de 22 septembrie au fost internați în spitalele din Madrid aproximativ 3000 de pacienți, dintre care aproape 400 la terapie intensivă. Suntem la limita capacităților."

Deoarece nu există destule laboratoare, în întreaga Spanie nu se oferă teste de coronavirus la aeroporturi, ci doar în cabinetele medicilor de familie, dar doar pentru persoanele suspectate că s-ar fi infectat. Frustrarea madrilenilor crește, pentru că ei respectă foarte disciplinați regulile de limitare a epidemiei, inclusiv purtarea măștilor de protecţie.

"Că nimeni nu se aștepta în martie la pandemie, deși era deja prezentă iar sosirea ei se anunțase, este încă de înțeles. Dar este dezamăgitor că, și după prima fază a pandemiei, politicienii nu au învățat nimic", spune Hernández, mamă a trei copii. Ea nu obosește să se plângă cât de prost este plătit personalul medical în majoritatea celor 17 regiuni autonome ale Spaniei.

Calculul supracapacităților

Starea actuală a sistemului medical se explică și prin contribuțiile mici ale cetățenilor la finanțarea acestuia. Fiecare cetățean plătește pentru serviciile medicale, dar este puțin în comparație cu cât plătesc germanii. Pentru persoanele neangajate, care lucrează pe cont propriu, este vorba de 300 de euro pe lună, contribuție care include însă și plata la fondul de pensii. "Sistemul medical spaniol, ale cărui costuri sunt calculate la mustață, este conceput în așa fel încât să  permită identificarea și tratarea rapidă a bolile periculoase. Dar pentru prevenție și recuperare nu avem resurse", spune expertul sanitar Alberto Giménez, șef al fundației Economía y Salud din Madrid. În Spania și mai ales la Madrid totul este concentrat într-un spațiu redus. "Mulți oameni îşi împart cu alții locuințe mici, deoarece chiriile sunt scumpe. Așa se infectează ușor unii pe alții", explică Hernández numărul mare de cazuri din prezent din cartierele locuite preponderent de muncitori, precum Carabanchel.

În plus, trimiterea la un medic de specialitate se face printr-un centru de sănătate intermediar. Acesta joacă rol de filtru, pentru a evita supraaglomerarea spitalelor. Și pentru că aceste persoane prezintă risc sporit de transmitere a infecției, ele nu mai sunt primite la consultații normale la cabinetele medicale, ceea ce face ca numeroase alte boli să rămână nediagnosticate. "Pe deasupra avem lunga listă a operațiilor amânate și încă neefectuate", relatează Hernández. De aceea, pagubele colaterale provocate de această pandemie vor fi deosebit de mari în Spania în lunile ce urmează.

Avantaj Germania

Din cauza capacității reduse a politicienilor spanioli de la toate nivelurile de a învăța din propriile greșeli, mulți angajați din sistemul medical - medici, asistente, infirmieri – nu au fost impresionați defel de aplauzele zilnice primite de la oameni, în timpul lockdown-ului din martie și aprilie. "Trebuie să plătim cu toții mai mult, pentru ca sistemul să funcționeze și pe timp de pandemie", spune Hernández.

Germania are un avantaj clar în această criză, pentru că își permite supracapacitățile. Sistemul medical german era înaintea pandemiei prin comparație mai ineficient: dar ceea ce era atunci o problemă, este acum un avantaj. Germania are cam 34 de paturi de terapie intensivă la 100.000 de locuitori, în timp ce Spania are doar 10. În timp ce în nordul Europei spitalele sunt mai mici și cu o capacitate proporţională cu numărul de locuitori din regiune, în Spania clinicile se înghesuie în marile orașe. În afara marilor zone urbane, însă, serviciile medicale furnizate sunt deficitare. Totuși, înaintea pandemiei, sistemul medical spaniol funcționa mai bine decât cel german. Spania este pe locul doi în lume la speranța de viață, după Japonia. Madrid și Barcelona sunt metropole unde se află numeroase centre de cercetare medicală. În Spania se găsesc numeroase spitale considerate printre cele mai bune din lume. Și totul fără mulți bani investiți.

Progrese digitale, dar nu pe toată suprafața țării

Această pandemie a arătat însă că Spania simte lipsa unei instituții precum Oficiul federal de Sănătate din Germania, care preia controlul administrativ al sistemului în toate orașele. În Spania s-au făcut multe în domenii precum digitalizarea și colectarea de date. Rețetele se încarcă deja automat pe cardurile de sănătate, programările la medic se fac pe Internet iar la Madrid există chiar dosare digitale ale pacienților. "Este deci de neînțeles că nu avem un sistem care să urmărească și să controleze infectările", se plânge asistenta medicală Rosa Gómez Honrato de la Plataforma de Centros de Salud de Madrid, care militează pentru recunoașterea importanței asigurării serviciilor medicale de bază.

Guvernul spaniol a dorit în vară să angajeze voluntari care să preia sarcinile unui oficiu al sănătății. Între timp, pentru aceste sarcini sunt folosiți soldați: "Tema centrală este realizarea de economii. De fapt, avem un centru sanitar care colectează datele fără nicio logică și care apoi trebuie să apeleze telefonic pe toată lumea", se plânge asistenta. "Pierdem timp atunci când trebuie să notăm exact numele corecte pentru 15 familii chineze."

Personalul medical din Madrid este suprasolicitat și vrea să intre în grevă: "Știm că nu este momentul potrivit, dar nu vedem niciun progres din martie încoace și greva este singurul mijloc de presiune", spune Hernández. Pe rol sunt în prezent și plângeri juridice împotriva guvernelor central și regionale, sub acuzația de management deficitar în această criză sanitară.

Totuși: Spania nu reprezintă un pericol

În pofida tuturor știrilor negative, care ajung în Germania, Spania nu este o țară cu grad ridicat de risc. "Nicăieri altundeva nu sunt oamenii atât de responsabili. Fiecare poartă aici masca, indiferent unde se duce. Regulile au fost și rămân dure. Este bine așa", afirmă fosta jurnalistă tv Sabine Christiansen, care a petrecut lockdown-ul pe insula Mallorca și se află și acum tot acolo: "Mă simt în siguranță aici."

Lucru valabil și pentru actorul american Michael Douglas, care trăiește de câteva luni cu familia sa la reședința lor din Mallorca, după cum relatează un ziar spaniol. Și asta pentru că, în ciuda COVID-19, Spania rămâne fără îndoială țara care, mai mult ca oricare alta, îi motivează să rămână pe oamenii veniți acolo din lumea întreagă. Nu doar din motive economice, ci mai ales pentru dragostea de viață a spaniolilor, care umplu și în prezent cafenelele și restaurantele madrilene, chiar şi purtând masca și respectând distanța de siguranță.

Așa le spune Claudia Haubner, care trăiește în Spania, membrilor îngrijorați ai familiei ei din Bavaria, atunci când îi povestesc de relatările alarmanete pe care iar le-au auzit despre Madrid: "Cred că suntem cu toții la limită, indiferent unde trăim pe moment în această pandemie. Nu ajută la nimic să producem și mai multă panică."