Criteriile succesului în alegeri

Una dintre teoriile de baza ale democratiei este ca acest regim trebuie sa ofere posibilitatea oricarui individ de a ajunge la putere.

Kurt Beck, liderul SPD, a declarat dupa castigarea locului II la alegerile din Hamburg: "SPD a expus temele corecte". Ole von Beust, primarul Hamburgului si castigatorul cu 42, 6%, a declarat: "Nu e vorba de optiuni, nu e vorba de strategii, e vorba despre ce e mai bine pentru orasul nostru."

Sa fie asadar programul politic cel care aduce voturi, nevoile alegatorilor, sau pur si simplu sarmul anumitor personaje? Cert este ca lupta primordiala se duce, indiferent de partid si de tara, pentru putere. Puterea e data intr-o tara democratica de alegatori, ceea ce inseamna ca ea depinde de ce vor alegatorii ,iar dorintele lor sunt legate de caracterul societatii in care se afla.

Programul politic al partidelor le ofera acestora identitate si descrie sistemul lor de valori, cel putin teoretic. Teoretic, pentru ca s-au observat de multe ori, si in Romania, escaladari ale ideologiilor politice. Friedrich Hayek a dedicat cea mai cunoscuta carte a sa si in acelasi timp cea mai influenta expunere a liberalismului classic- "Drumul catre servitute"- "socialistilor din toate partidele", referindu-se exact la aceasta escaladare, care de cele multe ori se produce pe baza alegrarii dupa voturi.

CDU, Uniunea Crestin Democarata din Germania, are pe primele locuri in programul sau sustinerea integrarii strainilor. Opusul acestei idei a fost insa exprimat de Roland Koch, creind deja binecunoscuta controversa despre criminalitatea juvenila din partea imigrantilor. Koch a fost acuzat de populism, iar insuccesul sau in alegerile din Hessa a fost demonstratia clara ca strategia NU a functionat.

Anumiti politologi au expus teza ca dupa aderare, tarile Europei de Est au dezvoltat tendinte populiste. Fenomenul este destul de clar, insa nu e foarte clar daca populismul a fost un efect al aderarii, sau un rezultat al culturii politice fragile cu care societatile post-comuniste inca se confrunta.

Vedem de multe ori in emisiunile televizate din Romania, raspunsuri din partea anumitor cetateni, de genul "Parlamentul European se afla in America", "primarul X e bun pentru ca a organizat petrecere in sat", Gheorghe Becali impresioneaza prin actiuni umanitare, iar bunicile inca ofteaza dupa zambetul domnului Iliescu. Cati romani, in special in zonele rurale, stiu ceva despre programele partidelor sau ideologiile lor? Iar de cealalta parte, promisiunile unui trai mai bun apar din partea tuturor. Atractia fata de senzational e si ea legata de atractia fata de personaje pitoresti.

Nu s-ar putea nega total ca orice politician, indiferent de tara, recurge uneori la strategii care au un gram de populism, pentru ca are nevoie de sustinerea alegatorilor. Dar care e elementul predominant care ii aduce success? Sau elementul care, pana la urma, dezvolta o tara prin cei alesi?

Este probabil o combinatie intre dorintele alegatorilor si o anumita cultura politica, una care sa mijloceasca alegerea unui partid sau politician reprezentativ. In unele tari, ea nu exista, sau e limitata. Se poate spune atunci, chiar si conform teoriilor democratice, ca cei alesi sunt oglinda caracterului societatii.