Covid, un Sambation pentru eternitate | Global | DW | 27.10.2020
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Opinie

Covid, un Sambation pentru eternitate

Ce problemă au SUA? Covid. Covid. Covid. Covid pentru eternitate, pare a fi răspunsul campaniei electorale democrate. Problema lumii e însă tot mai puțin pandemia. Și din ce în ce mai mult abordarea ei greșită.

Există un râu numit Sambation. Curge în Africa și nu se poate traversa vreodată", afirmă o veche legendă evreiască. Să te ferească Cerul să-ți ațină calea această apă. E ca un leu culcat la poartă, de care nu te poți feri spre a intra în casă. Potrivit legendei, sălbaticul râu ar fi prea învolburat, furios și furtunos ca să poată fi trecut în timpul săptămânii. Apa lui se liniștește doar sâmbăta, de dragul zilei de odihnă, a cărei ținere figurează între Cele 10 Porunci, zi în care este însă interzisă traversarea lui.

Ca un soi de Sambation tinde, parcă, să devină pandemia. A ajuns un soi de leu culcat la ușă. De molimă și, mai ales, de restricțiile pe care le generează și de isteriile și conflictele pe care le antrenează, la rândul lor, restricțiile, ca panaceu nu doar în contra virsului, ci și împotriva spaimei de moarte și a multor angoase, nu prea mai pare posibil să se treacă.

Noi mituri și obsesii americane

În America e clar că nici gând să se scape de obsesia acestei pandemii cel puțin până la apropiatele alegeri prezidențiale. Căci, pentru democrați și aliații lor din massmedia, în afară de ura generată de numirea unei judecătoare conservatoare la Curtea Supremă, una judecată de varii politicieni progresiști ca "creștină", n-a existat mai niciun alt subiect de campanie. Stânga globală a vrut cu orice preț să bage în mintea poporului american că unicul vinovat pentru cei circa 225.000 de morți ai pandemiei de corona din Statele Unite ar fi președintele Trump.

Or, ce să vezi. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, Europa "a devenit clar epicentrul pandemiei". Și se apropie de 210.000 de morți de Covid. Oare când se va depăși bilanțul Statelor Unite?

Atât de mult a stăruit stânga de peste ocean să-l alinte pe liderul de la Casa Albă cu fantasma potrivit căreia doar proasta lui gestiune ar fi costat viața unui sfert de milion de inși, încât a uitat inconvenabile detalii. De pildă faptul că șeful statul american a fost primul lider apusean care a sistat traficul aerian cu epicentrul de atunci al pandemiei, care era China comunistă. Sau că liderul actual al democraților, Joe Biden, atacat de asiatici pentru difuzarea de reclame antichineze, cotate drept "rasiste", l-a calificat în repetate rânduri pe Donald Trump, în contexte privind originea chineză a pandemiei și măsurile adoptate de șeful statului american, drept "rasist", având în spate un "trecut de xenofobie, isterie și incitări la frică".

Dar ce aiureli politicianiste nu se spun oare în campanii electorale foarte disputate? Fapt e că, atât în ultimele dezbateri ale candidaților la președinția americană, cât și în în conflictul privind trecerea sub tăcere, de către președintele american, a virulenței virusului Covid, în discuțiile sale cu un celebru jurnalist, lucrurile au stat pe dos.

Trump a încercat să evite panica și isteria, afirmând că nu se poate închide țara. Invers, Biden. Întrebat, într-un interviu acordat postului ABC, dacă ar ordona, ca președinte, un nou lockdown, închizând iar economia pentru a combate un nou val de infecții cu virusul corona, Joe Biden a răspuns afirmativ. "Aș închide-o. Aș asculta de oamenii de știință."

Or, după cum s-a reliefat în repetate rânduri, oamenii de știință nu prea sunt de acord. Unii pledează pentru noi închideri. Alții, dimpotrivă. Unii au declarat și în Europa, și peste ocean, că purtatul de măști ar fi, medical, pernicios și că, deci, nu-l recomandă. Apoi, s-au răzgândit.

De ce e o tragedie să se închidă școli. Iar stânga nu mai e ce-a fost

Unii specialiști, realmente avizați, știu ce catastrofă este a închide școlile, cum dorește o parte a galeriei lui Joe Biden. În speță, sindicatul american al cadrelor didactice.

Paradoxul ignorat de stânga este că tocmai pentru copiii cei mai săraci, mai torturați și defavorizați, ca și pentru cei provenind din familii străine sau imigrate, fără acces la cărți, biblioteci și la practica și exemplul lecturii, închiderea școlilor e un dezastru cu efecte potențial ireparabile.

Copiii învață prin interacțiune socială. Și din pilda directă a dascălilor. Copiii și adolescenții au o imperioasă nevoie de modele în carne și oase, nu numai de cele virtuale. Acasă cei mici se îngrașă peste măsură. Nu puțini sunt chinuiți de părinți abuzivi. Mulți își pierd mințile în fața micilor ecrane ale tembelizoarelor și computerelor la care joacă tot mai smintitor jocuri tot mai smintitoare, afectându-i sau demolându-i psihologic.

Din păcate stânga contemporană nu prea mai e "de stânga". Nu-i mai pasă realmente decât de politici identitare, postmoderne, obsedată fiind să instituie o jandarmerie a gândirii, menită să edifice statul polițienesc al minților neprogresiste și al celor al "rasiștilor inerenți", de rasă albă.  În plus, țările ar trebui conduse de lideri aleși democratic, de guverne, iar nu de "experți", reali sau imaginari, calificați sau, dimpotrivă, ageamii și plagiatori ca Joe Biden.  

Neajunsuri europene, ducă-s-ar pe apa sâmbetei

În cauză nu sunt doar SUA. Iar problema Europei pare să rezide tocmai în guvernele ei. Potrivit directorului executiv al programelor de urgență ale OMS, Dr Michael Ryan, "guvernele europene au rămas mult în urmă" în lupta împotriva coronavirusului. Și, ghinion. N-au, ca Biden, un Trump, să dea vina pe el.

Ca să se descurce, executivele europene recurg tot mai des la noi și tot mai aspre restricții. Oficialitățile britanice au continuat să impună lockdown-uri locale. La galezi e în uz una regională. Întrucât riscă să se cam umple și spitalele, și secțiile lor de terapie intensivă, Danemarca, Belgia și Italia au adoptat, la rândul lor, noi demersuri restrictive, în speranța menținerii sub control a unei pandemii, care dă enorm de furcă și serviciilor de sănătate publică ale francezilor, spaniolilor, cehilor și germanilor.

Conducerea politică a celor din urmă pare să fi descoperit însă și partea bună a nenorocirii. Sau așa sugerează declarațiile unui om politic care se pregătește să preia conducerea Uniunii Creștin-Democrate. CDU urma să-și aleagă noul șef în decembrie. Se confruntă, fără prea mari șanse, premierul landului Renania de Nord Vestfalia, Armin Laschet, Norbert Röttgen, un politician renan cu și mai puține șanse, precum și Friedrich Merz, un outsider clar favorizat de baza partidului, dar nu tocmai simpatizat de facțiunea Merkel și de oamenii ei, aflați  pe moment la butoanele creștin-democraților germani. Or, congresul CDU, care urma să aibă loc peste câteva săptămâni, a fost contramandat sine die, pe motiv de corona.

Potrivit lui Merz, establishmentul partidului a găsit calea (optimă) de a-i împiedica victoria. Care, totuși, nu i se va putea smulge. Establishmentul CDU și al Germaniei se scutură de oroare auzind asemenea acuze. Și le respinge vehement. Potrivit artizanului probabil al deciziei amânării congresului, Armin Laschet, "oamenii n-ar fi înțeles" o astfel de întrunire pe timp de pandemie. Problema sa și a activului de partid e doar că au refuzat orice alternativă. De pildă un vot digital, de felul celui adoptat peste ocean la Convenția Democrată. Pare că și pentru Merz, covidul începe să se transforme într-un soi de Sambation politic.

De acest virus, lua-l-ar apa sâmbetei dimpreună cu orice iresponsablități personale, morale, civice și politice și cu orice măsuri liberticide și antidemocratice, pare că nu se prea mai poate trece.