1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

COVID: Situația în închisorile europene

Kira Schacht / i.a.
6 decembrie 2021

Închisorile sunt un teren fertil pentru viruşi, dar administraţiile au comunicat puţine despre cazurile de Covid-19 în centrele de detenţie din Europa. Date culese din 32 de ţări arată impactul pandemiei în închisori.

https://p.dw.com/p/43t4b
Investigație: Corona în închisorile europene
Investigație: Corona în închisorile europeneImagine: DW/Joao Marques Ribeiro

Vanghelis Statopulos este unul din cei peste o jumătate de milion de oameni încarceraţi în Europa în toiul pandemiei de coronavirus. "Când m-am îmbolnăvit de COVID în decembrie trecut, cam o jumătate din deţinuţi erau bolnavi în acelaşi timp", a declarat Statopulos, care se află în închisoarea din Larissa, în Grecia.

Închisorile sunt tărâmul fertil ideal pentru viruşi - suprapopulate şi adesea cu condiţii igienice precare. Şi puţine date au fost făcute publice în privinţa răspândirii coronavirusului în centrele de detenţie.

Închisoarea Korydallos, Grecia
Închisoarea Korydallos, GreciaImagine: Solidarity Network for Prisoners

Împreună cu 11 redacţii de ştiri din reţeaua European Data Journalism Network, DW a colectat date din 32 de state care arată câte cazuri de infectare şi deces au fost raportate în închisori, cum a progresat campania de vaccinare şi ce măsuri au fost luate pentru împiedicarea răspândirii virusului.

Filipa Alves da Costa, consultant pentru programul Sănătatea în Închisori derulat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, afirmă că riscul de contaminare în închisori este similar cu cel la care se expun oamenii care trăiesc în comun în facilităţi rezidenţiale, cum ar fi căminele de bătrâni şi îngrijire sau adăposturile pentru oamenii străzii. Mulţi din cei aflaţi în închisori au factori multipli care îi expun riscului crescut de a se îmbolnăvi grav de COVID-19, inclusiv condiţii cum ar fi HIV, fumatul sau consumul altor droguri.

Focarele de COVID în închisori afectează pe toată lumea

Cazurile de infectare din închisori nu-i afectează doar pe deţinuţi şi pe cei care lucrează acolo, ci şi comunităţile din zonă. În Statele Unite ale Americii, unde coronavirusul s-a răspândit rapid în închisori în 2020, o comparaţie la nivel naţional a făcut legătura între încarcerarea în masă şi mai mult de o jumătate de cazuri de COVID-19 suplimentare, atât în interiorul, cât şi în exteriorul închisorilor. "Deci, dacă nu protejezi închisorile, nu protejezi nici comunitatea", a conchis da Costa.

Un studiu realizat de cercetători din Barcelona atestă că majoritatea ţărilor au plasat rapid închisorile într-un lockdown sever la începutul pandemiei. Vizitele au fost imediat interzise sau limitate sever în practic toate statele. În numeroase închisori sportul, activităţile recreative şi munca au fost şi ele suspendate, iar schemele de punere în libertate au fost suspendate. "Până şi scrisorile noastre au fost plasate în carantină", îşi aminteşte Csaba Vass, care se află într-o închisoare din Ungaria.

Restricții impuse de pandemie în închisori

Ratele de infectare din închisori le urmează pe cele din rândul populaţiei în general

Datele culese pentru această investigaţie arată la prima vedere că măsurile luate au ajutat la evitarea a ceea ce era mai rău. În cele din urmă, închisorile nu au devenit focare de infecţie scăpate de sub control.

Unde ratele de infectare au fost ridicate în rândul populaţiei, în general, ele au tins să fie ridicate şi în închisori. Dar în numeroase ţări cazurile raportate din închisori au rămas sub nivelul înregistrat în rândul populaţiei generale - chiar şi în Franţa şi Ungaria, cunoscute pentru suprapopularea notorie existentă în închisori.

Cazurile de infectare şi deces ar putea fi în realitate mai numeroase decât s-a raportat

Chiar şi în ţări cu rate de infectare mai reduse, unele închisori pot fi focare mari de răspândire a virusului. "Există cu certitudine a problemă cu raportări sub nivelul real", afirmă Adriano Martufi, care cercetează situaţia din penitenciarele europene în cadrul Universităţii Leiden.

Rata de infectări în țările europene
Este adevărat, de exemplu în ţări cum ar fi Slovenia, Estonia şi Belgia, unde mai mult de unul din 10 oameni au fost deja testaţi pozitiv. În ţări cum ar fi Croaţia sau Grecia, deţinuţii au o rată de infectare mult mai ridicată decât cea din rândul populaţiei, în general.

Închisoarea Larissa din Grecia, de exemplu, a raportat doar 200 de cazuri oficial pînă în iulie 2021. Dar Statopulos spune că a numărat mult mai multe. "Doar între decembrie 2020 şi acum, eu cred că am avut mai mult de 500 de cazuri."

Că nu sunt raportate toate cazurile nu trebuie să fie neapărat o decizie deliberată. Poate să fie şi rezultatul unor dificultăţi organizatorice. "Serviciile sanitare din penitenciare nu au personal suficient şi nu au echipament suficient", afirmă Martufi. "Nici măcar nu sunt sigur că au capacităţile tehnice necesare pentru a colecta şi gestiona astfel de date", a adăugat el.

Numărul redus de cazuri are un preţ exorbitant

Chiar dacă numărul de infectări raportat este sub nivelul real, restricţiile impuse pentru a limita răspândirea coronavirusului au adesea, la rândul lor, efecte secundare. Regulile ONU privind tratamentul standard minim rezervat deţinuţilor stipulează că încarcerarea în izolator trebuie să fie ultima soluţie, să fie cât mai scurtă posibil, şi nu poate depăşi în nici un caz 15 zile. Dar în timpul pandemiei izolarea deţinuţilor a devenit o măsură standard în numeroase ţări.

În unele aresturi din Germania reţinuţi care îşi aşteptau procesul au fost izolaţi pentru 14 zile după fiecare audiere în faţa judecătorilor. O închisoare din Malta i-a ţinut pe noii veniţi într-o celulă cu doar o saltea pe jos şi un wc turcesc 23 de ore pe zi vreme de două săptămâni, în condiţii condamnate deja din 2013 de Comitetul European pentru Prevenţia Torturii. Chiar şi oameni care nu se aflau în carantină au primit adesea interdicţie să intre în celulele lor în majoritatea timpului zilei, neavând ce să facă pentru a le trece timpul mai uşor.

Opțiuni de comunicare pe durata perioadei de lockdown

Interdicţia de a primi vizite a fost o măsură foarte dură pentru mulţi încarceraţi. În Ungaria, Csaba Vass povesteşte că "am avut contact fizic două ore şi jumătate pe lună înainte de pandemie - şi lipsa acestuia a provocat probleme mentale foarte severe". Deţinuţii au dreptul la viaţă de familie potrivit Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Probelemele de structură au înrăutăţit situaţia

Ca şi în multe alte domenii ale societăţii, situaţia a fost înrăutăţită de probleme de structură existente deja cu mult timp înaintea pandemiei.

În una din trei ţări europene închisorile sunt supraaglomerate.

Suprapopularea în închisorile europene

Lipsa spaţiului face imposibilă aplicarea măsurilor de distanţare fizică, iar măsuri alternative sunt împiedicate din lipsă de personal, afirmă Catherine Heard, director al World Prison Research Programme. "Dacă nu există personal pentru a-i plimba pe oameni în jurul închisorii singura opţiune este închiderea lor în celule majoritatea timpului, zi şi noapte.”

În multe închisori individuale situaţia este mult mai gravă decât sugerează media la nivelul acelei ţări. "Sunt închis într-o celulă proiectată pentru cinci persoane, dar acum ne aflăm în ea opt deţinuţi. Este imposibil să păstrăm distanţă unii faţă de alţii", a declarat un deţinut aflat în greva foamei unei redacţii de ştiri din Croaţia la începutul pandemiei, în martie 2020. "Ne simţim practic ca nişte condamnaţi la moarte în pragul execuţiei, aşteptând o erupţie de coronavirus în închisoare."

Închisorile europene sunt adesea suprapopulate
Închisorile europene sunt adesea suprapopulateImagine: DW / Joao Marques Ribeiro

În timpul primului val al pandemiei, multe ţări din Europa au eliberat deţinuţi într-un număr fără precedent din nevoia de a reduce presiunile în închisori. Heard spune acum că e vital ca ţările să menţină această tendinţă.

Închisorile se aglomerează din nou

Dar multe ţări par să inverseze progresul făcut începând din primăvara anului 2020. După eliberările iniţiale, numărul persoanelor încarcerate creşte iarăşi în aproximativ jumătate din ţările europene cercetate - în unele cazuri depăşindu-se chiar nivelul înregistrat înaintea pandemiei.

Reaglomerarea închisorilor

Cu aceste probleme structurale care agravează o situaţie şi aşa complicată, "o reîntoarcere la normal în închisori" este cuplată cu acelaşi lucru ca şi în cazul societăţii în general: vaccinarea.

Vaccinări cu întârziere în penitenciare

"Când s-a anunţat că va fi vaccin, oamenii au devenit mult mai calmi", a afirmat Vass. "Din câte ştiu, aproape toţi aflaţi aici s-au vaccinat."

Dar încă nu au fost vaccinaţi cu toţii. Chiar dacă riscul este mare pentru deţinuţi, pentru personalul închisorilor şi pentru populaţie în general, majoritatea ţărilor europene nu i-au inclus pe cei încarceraţi ca grup prioritar în planurile lor de vaccinare. Multe ţări nici nu-i menţionează măcar.

"Au existat indicaţii consistente din partea unor organizaţii independente supranaţionale în vederea priorizării deţinuţilor", afirmă Martufi. "Este un bun exemplu de discrepanţă absolută între indicaţiile politice, pe de-o parte, şi realitatea de la faţa locului", a adăugat el.

Rata vaccinării în închisori

Aceasta a însemnat că startul vaccinării în închisori a fost semnificativ întârziat. În unele ţări nu a fost distribuită nicio doză de vaccin în închisori înaintea lunii iunie a acestui an, în altele s-a raportat că vaccinarea a demarat la sfârşitul lunii martie.

Lecţii pentru viitor

Dat fiind că următorul val a ajuns în majoritatea ţărilor europene, pandemia nu a trecut pentru nimeni şi cu siguranţă nu a trecut pentru cei aflaţi în închisori.

Multe țări nu le-au acordat deținuților acces timpuriu la vaccin

Experţii susţin că ţările trebuie să-şi reducă drastic numărul de deţinuţi pentru a fi mai bine pregătite pe viitor pentru astfel de situaţii. "COVID ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru a se face investiţii pentru asigurarea unor condiţii mai bune în închisori şi pentru reducerea folosirii pedepsei privative de libertate", a declarat Catherine Heard.

Dar pentru a fi auzit acest semnal de alarmă, sunt necesare voinţa politică şi interesul opiniei publice. "A venit vremea să reflectăm asupra percepţiei noastre conform căreia deţinuţii sunt cetăţeni de categoria a 2-a", crede Martufi. "Nu putem permite ca o singură persoană să fie lăsată în urmă. Fiindcă va fi mai rău pentru toată lumea", a conchis el.

Acest articol a fost scris de Kira Schacht, redactat de Milan Gagnon, Gianna-Carina Grün şi Peter Hille. A fost adaptat în limba română de Ioachim Alexandru.

Proiectul este o colaborare în cadrul European Data Journalism Network

Conducerea proiectului: Deutsche Welle

Colaboratori: Alternatives Economiques, Civio, El Confiden