COVID-19: Şi medicii şi îngrijitorii au nevoie de ajutor | Germania | DW | 14.01.2021
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Coronavirus

COVID-19: Şi medicii şi îngrijitorii au nevoie de ajutor

Îi îngrijesc în clinici sau cămine pe ceilalţi. Dar cine îi ajută pe ei când nu mai pot sau când se tem de COVID-19? În Germania există hotline-ul PSU.

Medic şi pacient la ATI în Aachen

Medic şi pacient la ATI în Aachen

"Am fost complet terminată în ultimele două săptămâni, am fost de două ori testată pentru coronavirus, din fericire de ambele dăţi am avut rezultate negative. Pentru că nu imi reveneam, am mers la medicul de familie. Dar, având foarte mulţi pacienţi, nu a găsit decât puţin timp pentru mine. Când am ajuns acasă, nu mai puteam decât să plâng." Îngrijitoarea de bâtrâni în vârstă de 51 de ani a aflat de hotline-ul PSU şi a sunat.

PSU reprezintă o iniţiativă de sprijin psiho-social a asociaţiei PSU-Akut din München, destinată angajaţilor din sectorul medical. 1400 de persoane au fost consiliate în acest an. Principiul de bază se numeşte "peer support": pesonal cu pregătire specială din domeniul sanitar îi ascultă şi sprijină pe colegi din domeniul medical, pentru că şi ei cunosc situaţia din clinici şi centrele de îngrijire pentru vârstnici.

Şi fără pandemia provocată de coronavirus, personalul medical este suprasolicitat şi nu reuşeşte ani întregi să se recupereze: fie că moare o femeie sau bebeluşul la naştere, fie că o fetiţă de 11 ani îşi pierde viaţa într-un accident de circulaţie, fie că, în timpul gărzii de noapte, moare neaşteptat un pacient. În timpul unei operaţii se întâmplă o greşeală, la secţia de psihiatrie un pacient devine agresiv sau încărcătura puternică duce la o epuizare acută, ca în cazul îngrijitoarei din căminul de bătrâni, care a solicitat ajutorul specialiştilor de la helpline.

Pandemia acutizează suprasolicitarea

Andreas Igl

Andreas Igl

Andreas Igl, expert în managementul crizelor şi sprijin psiho-social, a vorbit cu ea şi cu mulţi alţi angajaţi din domeniul îngrijirii persoanelor la telefon sau cu echipele direct la locul de muncă. A ascultat, a solicitat detalii: personalul de îngrijire şi medicii lucrează sub o presiune imensă în criza coronavirus. Trebuie să asiste la moartea solitară a pacienţilor, fără a-i avea alături pe cei dragi. Mulţi se tem că ar putea transmite virusul pacienţilor sau celor pe care îi îngrijesc sau că ar putea aduce boala în familie şi ar periclita un copil cu afecţiuni respiratorii sau o bunică în vârstă. Aceste temeri apar şi în sondajul realizat de Uniunea Socială Diakonie în rândul personalului de îngrijire.

Tot mai mulţi angajaţi sunt trimişi în carantină sau se îmbolnăvesc, deşi nu există cifre exacte. Preşedintele Uniunii Diakonie, Ulrich Lilie, vorbeşte despre un centru de îngrijire unde din 52 de angajaţi doar opt mai pot lucra şi acesta nu este un caz singular. Fiecare colegă care rămâne acasă lipseşte din "nebunia normală", după cum îl citează pe un îngrijitor Andreas Igl în discuţia cu DW. El este şeful PSU-Akut şi coordonează PSU Helpline. Iniţiativa a apărut în martie 2020 pentru a-i sprijini pe cei din sectorul sanitar rapid şi anonim, în plină pandemie, funcţionând zilnic între orele 9 şi 21.

Solicitările sunt tot mai multe, mai spune Igl, echipa fomată din 40 de consilieri urmează să se mărească. Şi medicii constată că este nevoie de acest ajutor: "pandemia amplifică suprasolicitările." Periclitate sunt nu doar sănătatea celor din sectorul sanitar - şi riscul pentru pacienţi şi rezidenţi creşte proporţional.

Un raport publicat în 2020 de casele de asigurări din grupul Barmer atestă că, deja în perioada 2016-2018, îngrijitorii din centrele pentru vârstnici au fost mult mai des bolnavi decât oricare alte grupuri profesionale, suferind şi afecţiuni psihice.

Îngrijitoarea epuizată care a accesat linia telefonică declara după convorbire: "pentru mine a fost bine că nu a trebuit să mă cenzurez. În rest, te gândeşti dacă să spui tot, dacă ceilalţi acceptă. Am vorbit trei sferturi de oră. Colegul mi-a recomandat să mai vorbesc şi cu o psihoterapeută din echipă. Aceasta m-a sunat a doua zi. Mă ajută acum să mă restabilizez."

Semnale de alarmă descoperite la timp

Pentru pompieri, poliţişti, membri ai forţelor de intervenţie sau conductori de tren există de ani buni centre de refacere după intervenţiile în criză, accidente cu multe victime şi răniţi sau sinucideri, centrele fiind menite să prevină efectele traumatice. În spitale sau centre de îngrijire ale bătrânilor, astfel de oferte erau de abia la început, spune Andreas Igl.

Supra-solicitarea nu trebuie sub-estimată

Supra-solicitarea nu trebuie sub-estimată

Psihoterapeuta Dr. Marion Koll-Krüsmann are o îndelungată experienţă în tratarea traumelor şi în cercetările preventive. "Abordarea simptomelor chiar de la debut este extrem de importantă." Specialista coordonatoare a liniei de ajutor PSU le recomandă celor afectaţi să se adreseze foarte de timpuriu consilierilor, mai ales atunci când apar semnale de alarmă precum "insomnii, gânduri negre, supra-sensibilitate. Sunt mai agresiv decât de obicei, nu am răbdare să mă ocup de copiii mei, îmi doresc să ajung în carantină - toate indică o suprasolicitare." Pe pagina de internet a PSU Helpline se poate face un test anonim şi se găsesc şi recomandări concrete pentru a reduce stresul.

"Sistemul medical, pe cale să explodeze”

Andreas Igl se teme că în următoarele săptămâni suprasolicitarea personalului din sistemul medical se va accentua, în condiţiile în care tot mai puţini oameni lucrează în aceste sectoare critice. Doar foarte puţine organizaţii dispun de concepte funcţionale pentru sprijinul psiho-social. "Conceptul la care se va apela acum va fi sistarea concediilor", presupune el.

Astfel încât medicii şi îngrijitorii vor fi privaţi de această resursă necesară refacerii. "Dar deseori nu există alternative, pentru că altfel clinica, secţia sau centrul de îngrijire trebuie închise." Explicaţia sa pentru faptul că "sistemul nostru medical nu a explodat încă" se regăseşte în faptul că acolo lucrează "oameni ultra-competenţi, care pot şi vor să funcţioneze pe termen lung".

Dr. Marion Koll-Krüsmann

Dr. Marion Koll-Krüsmann

Marion Koll-Krüsmann are experienţă în intervenţiile de criză: cu cât situaţia devine mai haotică, "cu atât mai important este să se ocupe de propria persoană şi să planifice de unde să se încarce cu energie". Cei care lucrează în sistemul sanitar au nevoie, mai ales pe timp de pandemie, de foarte multă energie. Plimbările în aer liber sau sesiunile de dans cu prietenii prin Zoom ar putea ajuta. Sau să înveţe ceva nou: să cânte la un instrument, să îşi însuşească o nouă limbă, să jongleze sau să patineze.

Foarte important este însă ca atunci când ajungi acasă de la serviciu să nu te trânteşti direct pe canapea, ci să te mişti moderat, chiar dacă toată ziua ai alergat prin secţie:  "Stresul cronic se instalează atunci când, după serviciu, se trece la repaos total sau se face sport fără nicio perioadă de relaxare."

"Cât de chinuiţi mor oamenii”

Psihoterapeuta spune şi că a vorbit cu mulţi angajaţi din sectorul sanitar care au încercat totul pentru a face faţă actualei situaţii de excepţie. Aceştia suferă nu doar din cauza suprasolicitării proprii, ci şi "atunci când văd cât de chinuiţi mor oamenii şi, pe de altă parte, trebuie să se certe în mijloacele de transport în comun cu cei care consideră că nu trebuie să poarte mască."

Dacă şi după pandemie angajaţii vor mai rămâne în sectorul medical? Nemulţumirile se accentuează. Recent, în Saxonia Inferioară a fost majorat timpul de lucru la 12 ore pe zi şi la 60 de ore pe săptămână pentru personalul din domeniul sanitar. Mulţi au protestat. Pe reţelele de socializare unii au anunţat un fel de "Pflexit", adică părăsirea sectorului de îngrijire.