Părintele filmului de tensiune politic la 85 de ani

Regizorul și producătorul de film Costa (de fapt Konstantínos) Gavrás a văzut lumina zilei la 12 februarie 1933 în provincia Arcadia din Peloponez. Ținutul mitic - cum era cântat de poeți - al fericirii, al unei vieți lipsite de griji. Nu acest simbol l-a preocupat, însă, pe regizor, în creațiile sale, ci soarta popoarelor și a individului în timpul dictaturilor militare.

În 1965 dobândește cetățenia franceză

Tatăl regizorului, un comunist grec, luptase în cea de-a doua conflagrație mondială contra ocupației germane naziste. După război, acesta s-a văzut confruntat cu represalii din partea statului elen. Toate acestea s-au răsfrânt și asupra vieții fiului său. Konstantínos Gavrás a părăsit Grecia în 1954, a plecat la Paris și și-a schimbat prenumele în Costa. În metropola franceză a studiat literatura și arta cinematografică, lucrând ca asistent de regie cu nume mari ale filmului francez. Doi ani mai târziu a dobândit cetățenia țării și a debutat ca regizor.

Costa Gavrás a realizat numeroase pelicule de thriller politic, a căror acțiune se petrecea în diferite regiuni de conflict de pe glob, în timpul unor dictaturi militare din diferite colțuri ale lumii, a tematizat atât holocaustul și trecutul nazist, cât și probleme ale societăților democrate moderne, cum ar fi rasismul sau antisemitismul. Costa Gavrás și-a păstrat neobosit angajamentul și în anii bătrâneții, după cum o atestă ultimele sale pelicule, în care abordează, între altele, criza refugiaților și criza financiară internațională.  

"Filmele mele sunt înainte de toate spectacole cu actori buni"

Anul trecut, Costa Gavrás a fost invitat de onoare la festivalul de film din Berlin "Hellas Filmbox", dedicat cinematografiei din țara sa de origine, o țară marcată profund de crize peste crize. Gavrás nu vrea să fie catalogat drept regizor specializat în thriller-uri politice. "În fond ce înseamnă asta?" întreba Gavrás, într-un interviu acordat Deutsche Welle cu acel prilej, precizând: "Filmele mele sunt înainte de toate spectacole cu actori buni, cu ritm, cu un scenariu și dialoguri bune, presărate cu pasaje mai ușoare care să-i facă pe oameni să râdă".

Și totuși, marele regizor a recunoscut că ceea ce îl preocupă - iar acest fapt se reflectă în filmele sale - e puterea. Puterea exercitată la diferite nivele și puterea căreia îi sunt supuși indivizii și colectivitatea. "Modul în care o persoană exercită puterea de care dispune e determinant pentru starea celor din jur - aceștia fiind ori fericiți ori, dimpotrivă, nefericiți".

Filme cu succes la publicul larg 

Gavrás lucrează adesea cu staruri internațional, recurge la trucuri dramaturgice și la estetica genului thriller, ceea ce i se reproșează adesea, mai ales din partea stângii. Mai mult decât atât, regizorul, spun criticii săi, ar sacrifica subiectele alese pe altarul esteticii hollywoodiene. Și i se mai reproșează că și-a câștigat renumele de cineast cu priză la publicul larg.

Filmele lui Costa Gavrás, distinse cu prestigioase premii internaționale, între care Oscar, Palme d´Or sau Ursul de Aur, s-au bucurat de mare succes nu doar din partea juriului ci și a publicului. Una dintre aceste peliculele este coproducția germano-româno-franceză "Amen" (inițial "Martor ocular", după celebra piesă de teatru a lui Rolf Hochhuth), filmată în bună parte, în 2001, în România, reunind în distribuție și nume sonore ale cinematografiei românești, printre care Marcel Iureș și Ion Caramitru.

Și cea mai recentă creație a sa - "Le Capital", din 2012 - tratează cu aceleași mijloace ale filmului politic palpitant, turbulențele de pe piața de capital.

Ce își propune astăzi filmul politic

Întrebat fiind, pentru DW, care crede că este rolul filmul politic astăzi, Gavrás nu și-a putut ascunde scepticismul: "Cel care spune că face filme pentru a schimba lumea, trebuie să fie puțin nebun". "În filmele mele tratez povești care mă interesează personal în mod deosebit. În 40 de ani am realizat în jur de 20 de filme, ceea ce nu e chiar mult. Dar de fiecare dată o fac cu dragoste și pasiune", a conchis marele cineast.

Jochen Kürten/maw