Coronavirus: Spitalele nu mai permit accesul vizitatorilor

"Stop, acces interzis vizitatorilor". Cam așa stă scris, de la sfârșitul săptămânii trecute, pe afișele lipite pe ușile spitalelor din Berlin. Regula a fost introdusă și în capitala Germaniei, după ce fusese aplicată deja în multe clinici din alte orașe germane. Vizitatorii trebuie să rămână în momentul de față în afara spitalului. Măsura ar urma să sporească protecția față de infectarea cu noul coronavirus și să împiedice ca potențiali purtători ai virusului să intre și să iasă în spitale, acolo unde bolnavii cu organisme deja slăbite au de fapt cea mai mare nevoie de protecție.

Nu toată lumea dă însă dovadă de înțelegere. De multe ori interdicția este pur și simplu ignorată, asistentele medicale vorbesc de oameni care își pierd cumpătul, vorbesc urât și amenință cu plângeri în justiție. Anumite secții din spitale au decis chiar să încuie ușile. Medicii și personalul medical au cheie, toți ceilalți trebuie să folosească soneria. Pentru asistente, aceasta înseamnă că au încă o sarcină în plus, pe lângă toată munca lor – aceea de a respinge vizitatorii nerezonabili, nu puțini la număr.

Excepție în cazul copiilor

Regulile nu sunt atât de stricte în cazul copiilor cu vârste până la 16 ani. Ei au voie să fie vizitați o dată pe zi, timp de o oră, de un vizitator. Aceasta este regula oficială. O asistentă de la un spital berlinez pentru copii spune însă, sub protecția anonimatului, că regula nu este respectată strict. Ea lucrează într-o mare clinică universitară din Berlin, unde sunt internați și externați pacienți tot mereu. "La noi regula este să limităm la minimum accesul însoțitorilor, în funcție de fiecare caz în parte. Fiecare secție trebuie să decidă. La copii foarte mici sau foarte neliniștiți sunt lăsați uneori ambii părinți înăuntru."

Rutina zilnică din secțiile spitalicești s-a schimbat masiv. Înainte, copiii se jucau pe holuri iar vizitatorii intrau și ieșeau; acum este liniște totală. Pacienții și părinții prezenți rămân în camere, ușile sunt închise. Contează aici și faptul că persoanele care merg pe holuri trebuie să poarte o mască de protecție pe față. Este valabil și pentru sugari atunci când sunt duși la o analiză. Fiecare părinte primește pe zi o singură astfel de mască. Înainte erau în spital cutii cu măști și sticle cu dezinfectant de mâini de unde toată lumea se putea servi. Acum acestea nu mai sunt la dispoziţie pentru că se fură prea mult.

Se înmulțesc agresiunile

Asistentele sunt obligate de asemenea să poarte masca de protecție când intră într-o cameră de bolnav. Sunt disponibile însă doar măștile normale, nu și cele cu filtre suplimentare. Acestea din urmă sunt prea puține la număr și sunt păstrate pentru secțiile de izolare și terapie intensivă. Pentru personalul medical este o situație grea. Și în rândul asistentelor și infirmierilor există persoane cu boli cronice, care se tem pentru sănătatea lor și care ar fi obligate să lipsească de la muncă în caz de îmbolnăvire.

Încă un aspect care influențează negativ atmosfera din spitale! Nu doar personalul medical se simte suprasolicitat – și doctorii sunt în aceeași situație. "Și asta în condițiile în care nu avem încă nici măcar un caz de coronavirus la noi pe secție."

Bunicul trebuie să moară singur?

În timp ce în cazul copiilor se mai permit vizite, în secțiile celelalte ușile rămân consecvent închise pentru vizitatori. O situație grea pentru pacienți și familiile lor. Au de suferit mai ales pacienții mai vârstnici și grav bolnavi. În spitale mor zilnic pacienți. Trebuie ei acum să moară singuri, fără familie la patul lor?

O întrebare valabilă și pentu căminele de bătrâni și persoane care au nevoie de îngrijire specială. Și în aceste stabilimente se aplică interdicția de vizitare. O măsură greu de suportat pentru cei în vârstă, care se simt și așa izolați în aceste cămine. Sentimentul de singurătate sporește acum, dacă și vizitele celor dragi nu mai au loc. Adesea nu se poate stabili nici măcar un contact prin video sau prin serviciile de mesagerie online, pentru că în multe cămine nu există o rețea Wi-Fi funcțională.

În plus, nu se știe pentru câtă vreme vor fi valabile aceste măsuri restrictive. Două-trei săptămâni, până după Paște, până la jumătatea lui mai? Nimeni nu știe pe moment nimic precis. Situația înseamnă o provocare și din punct de vedere emoțional pentru asistente și îngrijitori. Ele trebuie acum să preia rolul vizitatorilor când vine vorba de consolarea și încurajarea pacienților.