Coronavirus: Experienţă simptomatică într-un spital berlinez

Mă număr şi eu acum printre "contacţi". Aşa consideră managementul DW, responsabil de siguranța angajaţilor, care mi-a prescris să lucrez temporar de acasă. Cu o zi în urmă am însoțit o tânără prietenă la spital. Nu avea nicio legătură cu pandemia de coronavirus, cel puțin nu până în acel moment.

La camera de gardă nu era prea multă agitație. Medicii și unele asistente purtau măști de protecție. Prietena mea a fost internată și eu am însoțit-o în salon. Acolo se afla deja o pacientă care tușea puternic și îşi trăgea nasul. Ne-a spus că fusese internată de dimineață. Poate că, jurnalistă fiind, sunt ceva mai sceptică. În orice caz, l-am căutat pe asistentul care ne trimisese în salon și l-am întrebat dacă respectiva pacientă a fost deja testată pentru o eventuală infecție cu coronavirus. "De ce?", m-a întrebat asistentul mirat. "Pentru că tușește puternic și îşi trage nasul", i-am replicat eu neîncrezătoare. "Știți, este sezonul gripei", m-a liniștit el și a plecat.

Am plecat și eu, dar doar până acasă pentru a aduce câteva lucruri necesare. Din nou, în salon, asistentul a venit să anunțe cina. Prietena mea trebuia să se deplaseze într-o încăpere lângă bucătărie, unde se pregătise un mic bufet cu chifle, mezeluri și salată. Cealaltă pacientă din salon a primit cina la pat. Fără nicio mască de protecție.

Am mai întrebat dacă prietena mea nu poate fi mutată în alt salon. "Nu", mi s-a răspuns cu regret, "spitalul este plin". Deși nu avea voie să îmi ofere astfel de detalii, pentru a mă liniști asistentul a adăugat: "Pacienta nu a fost într-o zonă de criză și nu a avut nici contact cu persoane infectate cu coronavirus."

Carantină, da sau ba?

Azi dimineaţă, abia ajunsesem la redacţie că primesc un sms. "Stau pe pat, cu mască de protecţie şi nu am voie să părăsesc salonul", îmi scrie prietena internată. S-a decis totuşi să se facă testul de coronavirus. Am întrebat-o unde se află cealaltă pacientă din salon. "Aici, în cameră", mi-a răspuns prietena. Rezultatul testului vine de abia mâine.

Pentru a obţine mai multe informaţii, am sunat la spital. Mi s-a recomandat să vorbesc cu un medic. Acesta urma să mă sune, dar nu a sunat. 15 minute mai târziu am primit, însă, un nou mesaj de la prietena mea: "S-a renunţat la carantină, am voie să circul peste tot, aşa că merg acum la ergoterapie." Am rămas, din nou, fără cuvinte.

Capacităţile de testare sunt limitate

După două ore, medicul m-a informat, în cele din urmă, că pacienta în cauză nu este suspectă după criteriile stabilite de Institutul Robert Koch, astfel încât nici prietena mea, nici eu şi nici personalul medical nu ne încadrăm în grupul aşa-numiţilor "contacţi". Institutul Robert Koch recomandă testul doar pentru pacienţii care prezintă simptome, pentru cei care au intrat în contact cu persoane testate pozitiv sau pentru aceia care s-au aflat în regiunile de risc. După ce vor avea rezultatele testului, a mai precizat medicul, se va decide dacă suntem "contacţi" şi dacă se vor lua şi de la noi probe. Mai multe detalii urma să primesc abia mâine.

Până atunci, însă, angajatorul meu m-a încadrat deja preventiv în categoria "contacţilor". Consider că este corect şi voi rămâne acasă, chiar dacă, în haosul general nu pare a avea prea mult sens. În mediile de socializare sunt relatate multe experienţe similare celei trăite de mine.

O amică asistentă medicală, care lucrează în mai multe spitale din Berlin, mi-a confirmat că trăieşte astfel de experienţe des la locul de muncă. Chiar dacă prezintă simptome evidente pentru afecţiuni respiratorii, pacienţii nu sunt supuşi testelor în mod automat.

Între panică şi neglijenţă

Joia trecută, 12 medici de la autoritatea sanitară din Berlin au tras un semnal de alarmă la finele unei şedinţe comune. Ei solicită ca, în plină criză provocată de coronovirus, viaţa publică să fie limitată la strictul necesar. Barurile şi cluburile trebuie închise şi evenimentele cu public anulate. "Altfel, vom pierde complet controlul", a declarat medicul Patrick Larscheid în interviul acordat postului public Berlin-Brandenburg.

"Între timp, ştim cu precizie că în actuala fază a pandemiei se impune să renunţăm la toate contactele sociale, dacă vrem să mai avem şansa de a menţine numărul persoanelor infectate la un nivel redus", a mai explicat Larscheid, adăugând că nu e suficient să renunţăm doar la evenimentele cu peste 1000 de participanţi.

"Nu este deloc relevant. Am constatat că în cluburi, de exemplu, pericolul infectării creşte constant." Acolo se adună mai puţine persoane, dar contactul este mai intens. "Ceea ce este mult mai periculos, decât atunci când oamenii se adună în număr mare." Dacă nu se iau acum măsuri radicale, atunci Germania va fi depăşită de situaţie, întocmai ca Italia, mai avertizează medicul.

Mama nu mă crede

O sun pe mama, în vârstă de 82 de ani, şi îi reamintesc de recomandarea din ultimele zile: pe cât posibil să rămână acasă. Îmi răspunde la fel ca şi în zilele anterioare: "Nu cred că este chiar aşa de rău şi nu rămân acasă. Mă spăl de zece ori pe mâini, nu îmbrăţişez şi nu sărut pe nimeni, păstrez distanţa."

Încerc în varianta mai drastică. "Dacă ajungi la spital, nu te poate vizita nimeni. Nici dacă mori." Îmi răspunde calm: "Fata mea, doar nu veţi ţine cont de asta." Am găsit pe Twitter recent un mesaj al unei femei care caută un grup de autoajutorare, format din rudele persoanelor în vârstă care nu vor să ia în serios pericolul reprezentat de coronavirus. Cred că mă voi alătura acestei căutări."