Corona si hitlerismul | Global | DW | 04.05.2020
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Opinie

Corona si hitlerismul

Intre Corona si hitlerism exista paralele. Istoria e un lung sir de caderi in hau, insotite de lectiile prost invatate de om, pentru ca, dupa ce l-au biciuit catastrofele, sa evite prabusiri similare.

Cand s-au descoperit dimensiunile cataclismului hitlerist, omenirea a incercat sa-si invete lectia. Aliatii au infiintat Natiunile Unite sperand in evitarea altui Holocaust. Dar beligerantilor par sa li se fi predat lectii funciar diferite. Americanii si-au vazut confirmat mitul fondator si atestata buna parere despre utilitatea libertatii in confruntarea cu amenintarea totalitara. Impreuna cu principalii aliati au fondat o asociatie a serviciilor secrete anglo-saxone, la care contribuie comunitatile de informatii din SUA, Marea Britanie, Canada, Australia si Noua Zeelanda. Din recentul ei raport reiese convingator camuflarea, de catre China comunista, a originii si naturii virusului ivit la Wuhan, eventual intr-unul din laboratoarele orasului aflat la originea pandemiei.

Rusii, dimpotriva, s-au crezut eliberati si intariti nu doar de propriul eroism si de aliati, ci si, vai, de stalinism. Intrucat Rusia a iesit dupa razboi din izolare, iar imperiul comunist s-a extins imens, nu putini, in frunte cu presedintele Rusiei, mai cotizeaza inca la iluzia, potrivit careia tirania ar fi preferabila democratiei. Rusia continua deci sa fie condusa de o cleptocratie kaghebista in frunte cu un tiran cu propensiuni staliniste, mimand legitimitatea printr-un parlament populat de figuranti dupa alegeri trucate si exercitandu-si puterea cu ajutorul unei politii politice criminale, in stare, intre altele, sa niveleze massmedia. Ca atare, tara se mira degeaba ca, in plina pandemie, ii tot cad medicii neobedienti de la etaj.

Lectii partial diferite au extras din conflagratia antihitlerista si principalele victime si faptasii de capetenie. Evreii au inteles necesitatea infiintarii unui stat democratic propriu, in stare sa-i apere de noi exterminari antisemite. Rezultatul e un stat evreu pretuind, pe langa capacitatea disuasiva a fortelor sale armate, stiinta si medicina avansata, capabile sa faca fata provocarii unor crize precum cea iscata de corona.

Germania s-a vazut ocupata si ciopartita. La ceasul zero al prabusirii, nenumarati nemti s-au repezit spre vest, catre americani, ca sa nu cada in mana rusilor. Tot americanii i-au salvat pe vestberlinezi de inanitie, prin podul aerian creat in 1949, in timpul asediului stalinist al partii apusene a fostei capitale naziste. Harnicia populatiei si ancorarea ei capitalista, occidentala, i-au conditionat Republicii Federale miracolul economic al anilor 50. Sub cizma ruseasca, Germania comunista a avut parte de alt destin.

Dar aderenta la o libertate pentru care nu lupti zilnic se erodeaza rapid. Abia in 1985, presedintele Germaniei apusene, Weizsäcker, a reusit sa le explice persuasiv compatriotilor sai din vest ca finalul celui de-al Doilea Razboi Mondial s-a dovedit a le fi adus eliberarea, nu infrangerea. Multi apucasera sa interiorizeze opinia potrivit careia radacina tuturor relelor ar fi fost nu atat accesul la putere al ideologiei naziste, cat declansarea razboiului de agresiune. Odata cu ea s-a raspandit gogorita potrivit careia ar ajunge o optiune pacifista si genoflexiunile in fata Rusiei ca sa se garanteze situarea Germaniei de partea buna a istoriei si in avangarda unei umanitati edificate.

Destinderea care a urmat faimoasei Ostpolitik a lui Willy Brandt si prabusirea imperiului sovietic au parut sa le dea dreptate promotorilor concesiilor facute regimului moscovit. In fapt, implozia sistemului comunist nu s-a datorat variilor exercitii de impaciuitorism, ci reinarmarii NATO. Asimilarea bine intentionatei neghiobii invesmantate in faldurile unei presupuse lectii a istoriei a determinat aparitia si perpetuarea unui lung sir de funeste gafe ale stangii germane.

Una din ultimele, dar poate cea mai iresponsabila, au dat-o pe gura, zilele trecute, liderii mult imputinatului partid social-democrat. In goana lor neobosita dupa voturi si parteneri de coalitie antiamericani de felul celor de extrema stanga, seful SPD, Borjans, si liderul grupului sau parlamentar, Mützenich, au cerut mai nou disocierea Germaniei de arsenalul nuclear al NATO si interdictia stationarii armelor atomice americane in Republica Federala.

Tampenie politica si strategica mai mare si cu consecinte mai pernicioase, posibil mortale, pentru principiul disuasiunii si securitatea unei Germanii si Europe, aflate fata in fata cu amenintarea arsenalului chinez si rusesc, e greu de imaginat.

N-ar fi singura eroare grava, facuta de liderii germani in urma unor catastrofe. Cea de la Fukushima si dorinta de a fi pionerii celei mai bune dintre lumi i-a determinat sa renunte la energia nucleara si sa imbratiseze un ecologism radical. In consecinta, nicaieri nu e mai scumpa energia decat in Germania. Iar relansarea economica dupa gigantica recesiune provocata de corona si de proasta gestiune a pandemiei risca sa se vadeasca extrem de laborioasa.

Nu e clar, prin urmare, daca principala putere europeana va extrage din pandemie concluzii adecvate. Nu ajunge ca elitele germane sa regrete indelungata si vinovata desconsiderare a utilitatii si viabilitatii statului national care, in faza acuta a crizei corona, s-a dovedit net mai util decat UE.

Isi vor asuma ele, oare, lectia nefacutelor chineze? Raportul serviciilor secrete anglo-saxone sugereaza criminala vinovatie a regimului de la Beijing in materie de aparitie, disimulare, consecutiva raspandire si tratare inadecvata ale coronavirusului si de abordare a pariului medical si sanitar impus de pandemie. Dar vor accepta germanii si europenii evidenta? Se vor disocia ei de impaciuitorismul de tip München 1938 care i-a conferit o nebanuita si evitabila putere hitlerismului, asa cum caciulirea in fata ambitiilor de suprematie mondiala ale Beijingului incurajeaza amenintarile comunistilor chinezi la adresa uigurilor, a tibetanilor, a populatiei din Hongkong, a vecinilor mici si mari ai Chinei, a lumii intregi?

Vor intelege europenii ca puntile transatlantice si democratia sunt indispensabile? Ca incalcarea autocratica a principiilor democratice genereaza crize de felul pandemiei actuale, ori agravarea lor? Ca in era succeselor unor regimuri despotice, atat complicitatile cu tirania cat si concesiile pe care lumea civilizata i le face unui sistem al dispretului fata de om, precum cel totalitar, chinezesc, sunt mai mereu sinucigase, asa cum au fost si plocoanele pronaziste din anii 30? Si ca globalizarea n-are cum sa fie ok cat timp nu se asigura libertatea si drepturile tuturor?

Nota redactiei: Ministrul federal de Externe Heiko Maas (SPD) s-a pronuntat impotriva retragerii armelor atomice americane din Germania si a disocierii Germaniei de arsenalul nuclear al NATO cerute de liderii SPD Borjans si Mützenich. El a declarat pentru Der Spiegel ca astfel de pasi unilaterali „slabesc aliantele noastre”.