Corespondenţa lui Emil Cioran rezervă noi surprize posterităţii

„Evenimentele…..m-au entuziasmat la început, nu însă şi acum. Totul a eşuat în această ţară. Asta e singura ei originalitate”, scrie Emil Cioran despre România într-una din cele 158 de scrisori adresate lui Wolfgang Kraus, o personalitate din lumea editorială austriacă.

Scrisoarea a fost aşternută în toamna anului 1989 şi dovedeşte una din preocupările majore ale acestui scriitor controversat atât în Occident cât şi în România. El urmărea cu mare interes direcţia în care părea să se „îndrepte” – la propriu şi la figurat – lumea, dictaturile răsăritene, România.

Nihilistul atât de hulit în propria sa ţară, ale cărui scrieri evidenţiază o perspectivă originală asupra lumii, se destăinuia prietenilor într-un ton distins, modest şi de multe ori povestind cu umor despre viaţa cotidiană sau amărăciunile personale, dintre care bătrâneţea îl deprima cel mai mult.

„VIAŢA TREBUIE TRĂITĂ CA UN CONCEDIU” (Cioran)

Despre Cioran s-au afirmat multe, s-a scris, au avut loc numeroase controverse. Omul Cioran însă a reuşit să nu fie chiar trecut prin malaxorul criticilor sau nesăţioşilor experţi mediatici, trăind în umbra evenimentelor, privind atent, comentând acid, indiferent despre ce ţară era vorba, România, Austria sau Franţa.

Acum aflăm de pasiunea sa de a călători, de preferinţa lui pentru Împărăteasa Austriei Elisabetha, celebra Sissi, şi încă o dată în aceste epistole se confirmă ce se ştia prea bine: Cioran trăia într-un lux spiritual, acea libertate rară pe care o exprimă şi o explică concis: „Îmi trăiesc viaţa ca pe un concediu”.

Pentru ascultătorii postului de radio Deutsche Welle, profesorul George Guţu, de la Universitatea Bucureşti, îşi aminteşte detalii legate de descoperirea Scrisorilor către Wolfgang Kraus, editate acum într-un volum cu acelaşi titlu apărut recent la editura Humanitas.

Profesor dr. George Guţu de la Universitatea din BUCUREŞTI îşi reaminteşte:

„Într-adevăr a fost un moment fericit! Eram în cercetări pe care le efectuam la Arhiva Literară a Bibliotecii Naţionale din Austria când am găsit numele Cioran înşirat pe lista celor cu care corespondase Wolfgang Kraus şi am rugat să mi se arate documentele respective. Spre surpriza mea, care credeam ca voi găsi 2-3 scrisori, mi s-a adus o mapă cu 158 de scrisori ale lui Cioran, două ale Simonei Boué şi 5 cópii după scrisori dactilografiate ale lui Wolfgang Kraus adresate lui Emil Cioran. Am rămas stupefiat, şi eu şi arhivarii, şi am început o lectură asiduă a acestor documente inedite, încât a trebuit să fiu dat afară din Arhivă şi am apelat la directorul Arhivei, profesorul Schmidt-Dengler, cu rugămintea de a mă lăsa să citesc până la ieşirea personalului şi nu doar până la finele orarului obişnuit.

A fost o descoperire spectaculoasă, cum s-a spus în presa română când a apărut cartea, şi este într-adevăr o îmbogăţire substanţială a Arhivei Cioraniene. Se spusese înainte, îmi amintesc, că nu se mai poate descoperi nimic de Cioran, iată că această descoperire a contrazis supoziţia şi în felul acesta cultura s-a îmbogăţit cu 158 de scrisori foarte, foarte dense."

Scrise în germană şi traduse fiind de George Guţu în limba română, profesorul de la Universitatea Bucureşti pare a fi şi cel mai în măsură să semnaleze amănunte interesante, legate de tălmăcirea acestui schimb de gânduri şi păreri între cele două personalităţi, înainte de 1989.

"Într-adevăr, schimbul acesta de idei s-a efectuat pe parcursul a aproape 18 ani, majoritatea înainte de 1989. Deseori în dialog apăreau referiri ale celor doi la România şi la situaţia TRAGICĂ şi aproape COMICĂ din România de dinaintea Revoluţiei, fapt pentru care Cioran a salutat cu mare entuziasm evenimentele din 1989, fiind însă imediat după aceea teribil de dezamăgit şi spunând că numai în Africa se mai poate întâmpla aşa ceva precum în România, când în loc să se meargă înainte, s-au pus tot felul de piedici şi s-a dat înapoi practic de la toate idealurile Revoluţiei.E greu de presupus să mai avem asemenea surprize, dar cum s-a văzut, s-ar putea să mai apară documente de la o serie de oameni cu care el a corespondat, documente care ar pune în lumină şi alte aspecte şi idei necunoscute din viaţa acestui extrem de interesant şi controversat filosof care a fost Emil Cioran, gânditor al secolului 20."

Amintim că singurul volum dedicat corespondenţei lui Emil Cioran este cel al lui Dan C. Mihăilescu, „Scrisori către cei de acasă”.

Autor : Anni-Lorei Mainka
Redactor: Rodica Binder