Merită deranjul conferinţei pe teme de mediu de la Bonn?

În 1995, la prima conferinţă ONU privind clima (COP) din Berlin, aproximativ 4000 de oameni s-au strâns pentru a conveni conţinutul Protocolului de la Kyoto, aprobat doi ani mai târziu.

Săptămâna aceasta, 23.000 de oameni au invadat micuţul orăşel german Bonn, pentru un incredibil de complex, costisitor şi bogat în emisii de CO2 eveniment anual. Costurile suportate de contribuabilul german se ridică la aproximativ 117 milioane de euro. Municipalitatea a construit două tabere de corturi de-a lungul Rinului, pe o suprafaţă echivalentă cu opt terenuri de fotbal. Participanţii la conferinţă trebuie să ia autobuzul pentru a se deplasa dintr-una în cealaltă. Sau bicicleta, dar temperaturile sunt destul de scăzute. 

"Este atât de neclar", ne-a declarat o delegată grăbită, trăgând după ea o valiză cu rotile. "Nimeni nu-mi poate spune unde trebuie să mă duc!", a adăugat ea.

De când a debutat conferinţa, infrastructura oraşului este pusă la grea încercare. Sistemul de transport în comun a fost supraîncărcat, mulţi călători văzându-se nevoiţi să-şi continue drumul pe jos. Cele 9000 de paturi de hotel câte există în Bonn au fost rezervate în totalitate deja de mai multe luni, silindu-i pe mulţi să se cazeze în învecinatul oraş Köln. Dar lucrări la calea ferată care uneşte cele două oraşe au transformat naveta Bonn-Köln într-un coşmar.

Nu este pentru prima dată când fosta capitală a Republicii Federale Germania, unde se află şi sediul Secretariatului ONU pentru mediu, găzduieşte o conferinţă a COP. În 1999, delegaţiile s-au întrunit la Bonn pentru a distribui pe ţări regulile Protocolului Kyoto care fusese deja adoptat. Dar numai 4188 de persoane au participat la acea reuniune, ceea ce a fost mult mai uşor de organizat din punct de vedere logistic.

Faptul că atât de mulţi delegaţi iau parte la conferinţa care se desfăşoară într-un an interimar în care nu se va lua nicio decizie majoră arată cât de importante au devenit aceste manifestări.

Prea mare?

Unii observatori sunt îngrijoraţi de mărimea la care au ajuns aceste reuniuni climatice, atrăgând atenţia că sunt prea poluante şi prea costisitoare, făcând necesare sponsorizări din partea marilor corporaţii.

Potrivit ONU, participanţii la summit-ul pe teme de mediu de la Copenhaga, în 2009, au produs 26.000 de tone de CO2. Şi asta fără să se ia în calcul şi transportul participanţilor către capitala Danemarcei. Potrivit unei analize a Wired Magazine, transportarea spre Paris a celor 38.000 de delegaţi care au luat parte la reuniunea pe teme de mediu de acum doi ani a produs 300.000 de tone de CO2. Dacă aceste emisii pot fi evitate, nu ar fi mai bine să se organizeze conferinţe COP în mediul virtual?

Autor: David Keating