Controlul civil asupra serviciilor de informaţii

Comisia cuprinde cinci membri, care au fost desemnaţi prin vot secret: senatorul PSD George Constantin Maior, senatorul PD, Romeo Raicu care a fost ales ulterior preşedinte al comisiei, deputaul PSD Constatin Niţă, senatorul alianţei D.A. Daniel Iluşcă si deputata PPRM Daniela Buruiană.

Unii dintre ei au mai activat în comisii similare fie ca membri ai Parlamentului, fie ca experţi. Daniela Buruiană de exemplu a făcut parte în legislatura anterioară din Comisia de supraveghere a SRI şi s-a distins prin agresivitatea cu care i-a combătut pe acei membri ai Colegiului CNSAS, care revendicau deschiderea arhivelor Securităţii. Daniela Buruiană nu acţiona în numele societăţii, ci în numele SRI, fapt care a caracterizat de fapt activitatea întregii comisii, dar şi a Comisiei pereche privitoare la SIE din care făcea parte şi Ristea Priboi fost ofiţer de Securitate.

Preşedintele desemnat ieri al Comisiei SIE, Romeo Raicu a cunoscut şi el acest tip de activitate întrucît a fost expert parlamentar la Comisia de Apărare şi Ordine Publică între 1998 şi 1999. Iar Constantin Niţă, deputat PSD, a lucrat în înainte de 1989 în comerţul exterior şi la BTT, iar cel mai titrat membru al comisiei, George Constantin Maior, senator PSD, a fost diplomat de carieră începînd cu anul 1992. Şi unul şi altul vor fi avut poate de a face cu serviciile secrete şi îndeosebi cu cele care se ocupă de informaţiile externe.

Se vede aşadar că majoritatea membrilor acestei comisii, adică 3 din 5, sînt susceptibili de a fi cunoscut oarecum mai îndeaproape activitatea serviciilor de informaţii, fapt care funcţionează ca o recomandare ambiguă. Pe de o parte e un lucru care îi avantajează, întrucît pot judeca mai competent activitatea delicată a acestui serviciu, pe de alta însă îi face susceptibili de contaminare. Aşa cum, adesea, diplomaţi care îşi petrec prea multă vreme într-o ţară devin fără să ştie purtători de cuvînt ai acesteia faţă de propriul guvern, tot aşa cei care au avut de a face cu serviciile secrete se pot trasforma în purtători de cuvînt ai acestora în faţa Parlamentului şi a societăţii în general. Fenomenul nu este ipotetic, el a fost evident în legislatura trecută, atunci cînd membrii Comisiei SRI se dovediseră în mod agresiv pledanti ai SRI împotriva revendicărilor legitime ale societăţii.

SIE a beneficiat pînă acum de o atmosfera mai discretă şi nu a atras atenţia prea mult. Este cunoscut totuşi că SIE a avut mereu ambiţia de a avea un cuvînt important de spus în treburile politice şi sub acoperirea exigenţelor de siguranţă naţională, a blocat adesea numirea cîte unui secretar de stat cu misiuni în străinătate, sau a făcut recomandări proprii, deşi numirile ar fi revenit exclusiv partidelor politice. Se ştie iarăşi că SIE ca şi SRI deţine arhive ale Securităţii pe care le camuflează sub acoperirea siguranţei naţionale. Comisia parlamentară de control a SIE are prin urmare ce face.