1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Conflictul diplomatic româno-maghiar într-o lumină diferită

Horațiu Pepine
7 septembrie 2017

Între conflictul diplomatic româno-ungar provocat de liceul catolic de la Târgu Mureș și recentul incident din Odorheiul Secuiesc există o relație care merită să fie investigată.

https://p.dw.com/p/2jWVP
O nouă glaciațiune în relațiile româno-maghiară?
Imagine: picture-alliance/dpa/L. P. Sakki

Conflictul diplomatic dintre Ungaria și România pe tema liceului catolic de la Târgu Mureș nu conține în esență nimic nou, înscriindu-se în rutina relațiilor româno-ungare marcate de izbucniri periodice alternate cu perioade de acalmie. Școlile de limbă maghiară au fost și mobilul înfruntărilor din luna martie 1990 și firește că ele rămân  mereu obiecte sensibile și explozive, ele găsindu-se în miezul însuși al problemei identitare.

Cu toate acestea subiectul sună parcă mai grav, poate din cauza contextului mai larg european, dar și a unor incidente locale. Ne referim la episodul de la supermarket-ul Kaufland din Odorhoieul Secuiesc, care a premers acestei știri oferindu-i o rezonanță particulară. Într-un anumit sens există o legătură între cele două incidente, care par a fi într-o relație metonimică. Adică povestea de la Kaufland reflectă în mic marea narațiune europeană în care se integrează și conflictul dimplomatic româno-maghiar. Românii și ungurii nu se mai găsesc față în față într-un raport bilateral de putere, relația lor fiind mediată și arbitrată de o forță mai cuprinzătoare, deși discretă și reticență la orice ostentație. E vorba de marile companii supranaționale pentru care rivalitățile locale, etnice, religioase, lingvistice, sunt cu totul indezirabile.

Este extrem de grăitor răspunsul pe care l-a dat conducerea magazinului Kaufland și care a reușit să fie perfect neutră în mod natural și nu într-un mod căutat cu tot dinadinsul: ”Vă asigurăm că, potrivit procedurilor interne ale companiei, am demarat deja o investigație și vom lua toate măsurile pentru a evita pe viitor astfel de situații, inclusiv introducerea cursurilor de limba română. Subliniem că, potrivit legii, eventualele măsuri care vor fi decise vor fi confidențiale, deoarece țin de relația angajat-angajator, respectând astfel dreptul la viața privată.”

La fel de grăitor este faptul că mulți români au considerat comunicatul conducerii ca fiind neconvenabil, în ciuda faptului că aceasta își cerea scuze și promitea cursuri de limba română. În realitate ceea ce a nemulțumit era tocmai neutralitatea acestei posturi, care nu adera afectiv la niciuna dintre părți. Destui unguri se vor fi simțit și ei abandonați de vreme ce li se cerea să învețe românește, fiind implicit culpabilizați.

În treacăt fie spus, neutralitatea instictivă pe care comerciantul cu orizonturi supranaționale o manifestă în relațiile sale - și care este o condiție minimală a succesului - se transformă uneori într-o normă aplicată mecanic, ca o lecție prost învățată. Fina strategie psihologică a negustorului dintotdeauna care relativizează oportun, alunecând pe suprafețele conflictuale și plasându-și marfa tuturor părților, a devenit o reducere la numitorul comun, așa cum s-a întâmplat cu mărfurile ”grecești” de la Lidl ale căror etichete au eliminat crucea de pe turla bisericii. Diplomația vie a negustorului a degenerat în falsificare și părtinire inversă.

Revenind la problema româno-maghiară, este cert însă că supermarket-ul a devenit un arbitru eficient care, chiar dacă e huiduit, nu poate fi scos din teren. El este ”recunoscut” de ambele părți în virtutea puterii sale de a oferi servicii utile și joburi. Cu alte cuvinte în secuime, nu Bucureștiul, nu Budapesta și nici vreo altă instanță cu putere simbolică nu vor face ”legea”, ci Kaufland.

Ceea ce românii mai impulsivi nu au observat este că un mare angajator și furnizor de servicii supranațional poate face mai mult decât a realizat un sistem centralizat de educație, căci ungurii din secuime vor găsi o motivație imediată și imperativă pentru a învăța românește. Pe de altă parte este cert că, într-un asemenea context comercial, limba română nu este cultivată preferențial și că ea devine un simplu instrument fiind privată de aura sa identitară și epurată de conținuturile sale ireductibile.

Problematica mare a școlilor poate fi și ea descrisă în termeni asemănători. În ciuda diferențelor de situare istorică, România și Ungaria sunt angajate în competiția de a atrage investiții străine care vor acționa ulterior fatalemente în sensul relativizării rivalității etnice. Ca să luăm doar cel mai recent exemplu, compania Bosch și-a exprimat intenția de a-și dezvolta afacerile din Ungaria, dar aceeași companie a investit și în România și, firește, că în interesul afacerilor sale își dorește ca ostilitatea româno-maghiară să rămână retorică. Dacă premierul Ungariei a dat deunăzi un comunicat despre primirea lui Daniel Korioth (CEO la Robert Bosch GmbH) înseamnă că vede în investițiile germane o chestiune de maximă importanță, fapt care sugerează că perspectiva și interesele companiei vor deveni tot mai influente, desigur, într-o manieră discretă și niciodată explicită. Iată prin urmare de ce, magazinul Kaufland de la Odorheiul Secuiesc este imaginea în mic a ”arbitrajului” pe care capitalul occidental îl exercită în estul Europei.