Ajung Grecia şi Macedonia la un compromis?

"Niciodată nu au fost ţările noastre atât de aproape de o înţelegere ca acum. Dar mai trebuie făcuţi paşi importanţi", a declarat premierul elen Alexis Tsipras în faţa Comitetului Central al formaţiunii sale Syriza. De câteva luni se constată o apropiere între Grecia şi Macedonia pentru a pune capăt disputei privind denumirea fostei republici iugoslave, izbucnite în anul 1991. "Ilinden-Republica Macedonia", aceasta este cea mai recentă propunere, după ce alternative cum ar fi Macedonia de Nord sau Noua Macedonie nu au mulţumit  pe deplin cele două părţi.

Noua propunere a fost prezentată la masa tratativelor în timpul reuniunii UE, care a avut loc săptămâna trecută în capitala Bulgariei, Sofia. Cu acea ocazie a avut loc şi o întâlnire a şefilor de guvern din cele două ţări. Zoran Zaev, premierul din Macedonia a propus denumirea, care se revendică de la răscoala antiotomană Ilinden, şi a anunţat că guvernul său a dat lumină verde pentru aceasta. Răscoala în cauză, zisă şi "de Sfântul Ilie - Schimbarea la Faţă", a izbucnit în 1903 în localitatea Kruşevo de pe teritoriul de astăzi al Republicii Macedonia şi a fost sângeros reprimată de armata otomană. Ziua Naţională a Macedoniei se sărbătoreşte pe 2 august în amintirea evenimentului de atunci.

Grecii nu sunt prea optimişti

Dar în ciuda optimismului afişat de cei doi premieri, reacţiile populaţiei elene sunt reţinute. "Am impresia că este vorba de o nouă propunere despre care se vorbeşte acum, dar care va fi abandonată în favoarea unei alte propuneri", a declarat pentru DW ziaristul Gheorghios Toulas din Salonic. Oricum numai grecii interesaţi de soluţionarea acestei dispute ar accepta ca denumirea Macedonia să figureze în titulatura ţării vecine de la nord.

Unul din aceşti greci este studentul Nikos Sykas în vârstă de 25 de ani. Spre deosebire de marea majoritate a concetăţenilor săi el nu consideră că este o problemă dacă denumirea de Macedonia se regăseşte şi pe viitor în titulatura oficială a fostei republici iugoslave. Dar nici el nu crede că Republica Ilinden ar fi soluţia corectă. El argumentează că astfel şi-ar face naţionalismul o intrare pe uşa din dos. "Şi exact asta ar produce rapid tensiuni în tabăra elenă", crede el. Grecia reproşează Macedoniei că-şi croieşte o identitate naţională dubioasă cu ajutorul istoriei poporului elen şi fiecare iniţiativă naţionalistă a părţii macedonene este percepută ca un afront.

Dar propunerea în cauză nu este criticată doar de majoritatea grecilor. Şi Bulgaria comemorează Răscoala Ilinden a anului 1903. Bulgarii văd în ea un soi de geneză a propriei independenţe ca regat. Iar faptul că tocmai Macedonia instrumentalizează această răscoală pentru a pune capăt conflictului cu Grecia va genera împotrivire şi la Sofia. Nu numai Atena acuză regimul de la Skopje de rapt cultural şi identitar. Şi Bulgaria se îndoieşte de existenţa unei culturi şi istorii specifice macedonene.

Ce se înţelege prin "Ilinden"?

Când a izbucnit răscoala Ilinden, Bulgaria şi Macedonia de azi precum şi provinciile Macedonia şi Tracia din nordul Greciei făceau încă parte din Imperiul Otoman. Răscoala a fost organizată de părţi ale populaţiei slave din Salonic, anume de bulgari, macedoneni slavi, aromâni şi albanezi, care făceau parte din "Organizaţia Revoluţionară Secretă Macedonia-Adrianopol". În cele din urmă acţiunea lor nu a izbutit.

Există şense reale de rezolvare?

În ciuda rezervelor de ordin istoric, Skopje şi Atena sunt de părere că noua propunere constituie un pas important în direcţia soluţionării problemei. Dar pentru a da satisfacţie Atenei, Macedonia ar trebui să-şi modifice Constituţia, ceea ce Zaev a refuzat până acum. Apoi ar fi nevoie şi de un referendum şi nu e clar că macedonenii ar vota pentru o substanţială schimbare de denumire deşi îşi doresc şi ei rezolvarea acestui conflict.

Nici lui Tsipras nu-i va fi uşor să-i câştige pentru o nouă denumire pe patrioţii greci. Anul viitor vor fi alegeri şi viitorul lui ca premier este incert. Principalul său concurent, conservatorul Kyriakos Mitsotakis, îl depăşeşete cu mult în sondaje. Popularitaea lui Tsipras a scăzut mult după ce acesta a decis să sprijine politica de austeritate impusă de ţările finanţatoare în Grecia, deşi venise la putere cu promisiunea de a o respinge. De aceea el încearcă în prezent să cumuleze puncte. O apropiere între Grecia şi ţările balcanice face parte din strategia sa.

Autor: Florian Schmitz