Comunitatea academică despre războiul din Ucraina

Mircea Dumitru – profesor la Universitatea din București, fost rector al Universității, fost ministru al Educației

DW: Domnule profesor, cum apreciați comportamentul societății românești față de tragedia prin care trece poporul ucrainean?

Mircea Dumitru: Răspunsul multor cetățeni români la groaznica tragedie umană a ucrainenilor a fost plin de empatie, solidaritate și sprijin efectiv. Cei care spuneau că românii nu ar fi capabili de astfel de acte de puternică solidarizare umană ar trebui să ia aminte pe viitor la acest moment tragic, care va redefini istoria Europei și a întregii lumi în anii următori.

Dar și instituțiile statului s-au mobilizat și au intervenit eficient și destul de prompt de data aceasta. Este de remarcat că foarte multe universități au pus la dispoziție pentru studenții refugiați (fie ucraineni, fie studenți străini care studiau în Ucraina) toate locurile disponibile din cămine pe o perioadă nedeteminată, atât cât va fi nevoie până ce acești tineri se vor putea întoarce acasă în siguranță.

DW: Cum îi sprijină universitățile pe studenții refugiați din Ucraina aflată sub bombardamentele armatei lui Putin pentru a-și putea continua studiile?

Mircea Dumitru: Ministerul Educației și Guvernul României au luat câteva măsuri salutare, care vin în sprijinul studenților refugiați. Astfel, ministrul Educației, profesorul Sorin Cîmpeanu, a anunțat că, printr-o Hotărâre de Guverm adoptată acum câteva zile, toți studenții ucraineni se pot înscrie chiar în cursul acestui an universitar la cursuri, continuându-și astfel studiile, fără să plătească nici o taxă de studii. Universitățile noastre le vor putea elibera diplome de studiu, odată ce studenții vor face dovada (nu neapărat acum, la înscriere) că studiau în Ucraina. În plus, și studenții din terțe țări (studenți non-ucraineni care studiau în Ucraina) vor putea continua studiile în România, plătind o taxă de studii egală cu taxa unui student străin non-comunitar percepută în România. Aceste măsuri, luate în momente de un dramatism insuportabil pentru tinerii ucraineni, au o urgență absolută și vin într-un moment în care refugiații au cea mai mare nevoie de un altruism eficient, de acte și gesturi concrete, de care instituțiile statului nostru și cetățenii României dau dovadă și care le vor salva viețile.

 

Andrei Țăranu – profesor la Școala Națională de Științe Politice și Administrative

DW: Mai mult ca oricând, ororile războiului din Ucraina reclamă coborârea intelectualilor din turnul de fildeș pentru a iniția dezbateri inclusiv asupra ideologiilor. În fapt, dezbaterea în sine e o formă de solidaritate. Cum s-a comportat mediul academic din România?

Andrei Țăranu: Intelectualii s-au comportat destul de imitativ, adică au făcut lucrurile pe care trebuiau să le facă fără să reflecte neapărat starea lor de spirit. S-au comportat onorabil, marea majoritate a universităților au făcut apeluri, deci nimic ieșit din comun. Pe de altă parte, nici nu poți să spui că am avut niște dezbateri ideologice serioase pe această temă. Adică nimeni n-a știut să explice, poate inclusiv într-o formulă rezonabilă, ce se întâmplă în Ucraina. S-au folosit, cum de multe ori se folosesc, enorm de multe truisme și locuri comune. Dar având în vedere că acesta este nivelul nostru cultural, nici nu avem la ce să ne așteptăm mai mult.

Solidaritatea în interiorul comunității academice nu a existat niciodată. Repet, marea majoritate a reacționat imitativ. Adică e foarte greu de spus că un personaj precum președintele Academiei Române Ioan Aurel Pop sau conservatori gen Gabriel Liiceanu au înțeles brusc problemele din România. Toți cei care au alipit naționalismul cu ortodoxia au dezvoltat un discurs antiprogresist, antiliberal și mai degrabă profund autoritar. Însă în fața unei agresiuni prin care ar putea fi afectată întreaga Românie putem vorbi de o solidaritate, dar nu de o solidaritate de corp academic, ci de o solidaritate națională.

DW: Este Vladimir Putin un continuator al comunismului sovietic?

Andrei Țăranu: Ce ar trebui să se înțeleagă e că tot discursul lui Putin, care este conservator, tradițional și ortodoxist, este de tip fascist, în timp ce la noi este văzut ca fiind continuatorul comunismului, ceea ce este absurd. De aici această ambiguitate a termenului și neplăcerea unora sau a altora de a folosi termenii corecți. În Franța, în Statele Unite, acești termeni se folosesc în adevărata lor conotație ideologică. La noi apare acest relativism moral în care poți să-i spui unuia comunist, dar nu poți să-i spui altuia fascist.

 

Mircea Mihăieș - profesor la Universitatea de Vest din Timișoara, scriitor

DW: Cum se reflectă în opinia publică internă și internațională atitudinea intelectualilor români față de războiul din Ucraina și față de dramele refugiaților?

Mircea Mihăieș: Evenimentele tragice din Ucraina au scos la suprafață niște rezerve de generozitate pe care nu ni le știam. Obișnuiți și bombardați de niște televiziuni iresponsabile doar cu știri negative, am ajuns la un moment dat să credem că suntem ultimii oameni ai lumii, ai Europei. Dar uite că n-a fost așa. Și nu numai că spunem noi de-aici din România, dar drept mărturie stau foarte multe ziare respectate din Occident, care brusc au descoperit o față neștiută sau uitată a României.

Cred că, în ciuda contextului cu totul tragic în care ne aflăm, se arată că noi românii începem să acționăm atunci când ne-a ajuns cuțitul la os. Generozitatea absolut incredibilă, entuziasmul, umanitatea cu care au fost primiți sutele de mii de oameni disperați care au fugit din fața războiului sunt încă o probă că noi românii avem niște rezerve de umanitate pe care ar fi bine să le punem la lucru și în situații normale.

Cred că toți oamenii normali la cap, toate instituțiile responsabile sunt mobilizați după capacități. Cunosc mai bine situația din mediul academic. Universitatea de Vest din Timișoara nu s-a rezumat la a da niște declarații de simpatie față de victime, ci a devenit unul dintre punctele care colectează ajutoare pentru cei din Ucraina. E un lucru admirabil că, în ciuda pandemiei, românii sunt mobilizați.

DW: Ați prevăzut că se va ajunge aici, că Putin va invada Ucraina?

Mircea Mihăieș: Cei din lumea academică sunt foarte atenți la ceea ce se întâmplă, realizează momentul tragic pe care îl trăim cu toții. Îl trăim ca indivizi, îl trăim ca țări, îl trăim la nivel continental, la nivel european.

Situația din Ucraina este absurdă, pentru că ea a apărut cumva din senin, deși, dacă am fi fost mai atenți, poate am fi văzut sâmburii violenței semănați cu multă vreme înainte. E bine ca de-acum înainte să ne păstrăm aceste rezerve mai mult decât necesare pe care am dovedit că le avem, de responsabilitate, de energie și umanitate. Ele sunt la fel de puternice ca orice armă cu care agresorul amenință, pentru că poți să înfrângi armate, poți să pui în dificultate țări întregi, poți să omori oameni, dar nu poți să le iei acel instinct al libertății care s-a dovedit că este molipsitor.