Comerţul - ajutor de dezvoltare

Sunt mici, sărace şi insignifiante în plan economic. Luate la un loc, cele 78 de ţări din Africa, Pacific şi Caraibe, puterea lor economică este de 35 de ori mai mică decât cea a celor 27 de state membre ale UE. Multe dintre ele se numără printre cele mai sărace state din lume. Multe sunt foste colonii.

UE le-a acordat aşa-numitelor ţări ACP de treizeci de ani încoace condiţii preferenţiale în relaţiile comerciale. Organizaţia Mondială a Comerţului, WTO, a acceptat în mod excepţional aceste avantaje comerciale oferite ţărilor ACP. Dar ultimul acord al WTO expiră la finele acestui an şi nu va putea fi reînnoit după acelaşi model, deoarece el contravine principiilor deschiderii pieţelor şi defavorizează în acelaşi timp alte ţări în curs de dezvoltare din alte regiuni ale lumii. Prin urmare, trebuie elaborate noi tipuri de relaţii comerciale, după cum explică Comisarul European al Comerţului, Peter Mandelson:

„Trebuie o schimbare a paradigmelor în politică. În prezent, în numeroase state ACP, economia este dominată de stat. Multe dintre ele sunt dependente de exportul unei game reduse de mărfuri, de reduceri sau chiar exceptări de taxe vamale, şi mai ales de ajutoare de dezvoltare. Ele trebuie să se dezvolte în viitor graţie sporirii investiţiilor private, prin facilitarea accesului la piaţa europeană şi prin intermediul ajutoarelor de dezvoltare care trebuie să contribuie primordial la dezvoltarea capacităţilor lor”.

Facilitarea accesului comercial bilateral

Noile tratate comerciale bilaterale au în vedere tocmai acest punct, al facilitării accesului bilateral la pieţele aferente. Numeroase organizaţii nonguvernamentale văd însă aici pericolul ameninţării existenţei ţăranilor şi producătorilor săraci care nu pot concura în regimul pieţei libere cu produsele supra-subvenţionate ale UE.

Soluţia miniştrilor europeni de dezvoltare este introducerea unei perioade de tranziţie de 15 ani pentru deschiderea treptată a pieţelor, în funcţie de situaţia economică specifică, precum şi exceptarea anumitor bunuri sensibile de la liberalizarea comerţului. Deschiderea pieţelor presupune însă o serie de măsuri adiacente, după cum a arătat preşedintele Băncii Mondiale, Paul Wolfowitz, de asemenea prezent la reuniune:

„Cred că multe ţări africane se află în prezent pe drumul cel bun, şi tot ce le trebuie este un mic ajutor financiar, dar şi o serie de alte lucruri. Nu există un sector privat fără electricitate şi şosele. Or acestea costă”.

Comerţul ca soluţie de dezvoltare economică

Noile tratate de parteneriat economic au în vedere şi obţinerea unei îmbinări între comerţului şi dezvoltare. Este discutată, de asemenea, şi complementaritatea respectiv diviziunea muncii în domeniul de interferenţă a politicii europene de dezvoltare cu dezvoltarea sectorului energetic. Ministrul german pentru dezvoltare, Wieczorek-Zeul şi gazda reuniunii de la Petersberg, a afirmat că lupta împotriva sărăciei nu poate fi câştigată decât prin eradicarea sărăciei în domeniul energetic.

„Dacă vrem să combatem sărăcia, e important accesul acestor popoare la energie. Astfel, dezvoltarea şi creşterea economică în Africa este strâns legată de problemele energetice. Este în interesul nostru, al tuturor, să consolidăm resursele de energie regenerativă, să favorizăm mecanisme care ajută la protecţia mediului precum şi să obţinem, în ţările exportatoare de petrol, transparenţă în ceea ce priveşte interesele popoarelor aferente, să obţinem o garanţie că veniturile rezultate din exportul de petrol sunt investite în beneficiul oamenilor pentru a combate sărăcia”.

Protecţia mediului, factor important de dezvoltare durabilă

O altă temă importantă în acest context este, după cum a subliniat şi Ministrul german al Dezvoltării, protecţia mediului pe fundalul modificărilor climaterice care se manifestă deja cu consecinţe devastatoare mai ales pe continentul negru. UE va elabora o serie de programe de finanţare pentru ca ţările afectate în mod special de modificarea climei să se poată adapta la noile condiţii climaterice. Lupta împotriva distrugerii pădurilor trebuie, de asemenea, finanţată global, a adăugat Heidemarie Wieczorek-Zeul.

Problema majoră a negocierilor în acest moment este presiunea timpului. Noile acorduri urmează a fi semnate până la finele acestui an. Or multe state ACP nu sunt încă familiarizate cu această problematică deosebit de complexă şi, în consecinţă, nu au putut cădea de acord asupra unei poziţii comune.

Experţii sunt de părere că dacă negocierile nu vor putea fi încheiate anul acesta, valabilitatea acordului de la Cotonou ar putea fi prelungită. Chestiunile discutate zilele acestea la Petersberg vor figura din nou pe agenda miniştrilor europeni ai dezvoltării, cu ocazia reuniunii lor oficiale ce va avea loc între 12-14.mai 2007.