Împotriva lui Erdogan ajută doar poziţiile clare

Când un politician îl face pe altul paranoic, atunci este o insultă. Când însă liderul SPD Martin Schulz îl descrie astfel pe președintele turc Recep Tayyip Erdogan, el se apropie foarte mult de realitate.

Nimic nu mai funcționează în prezent între Berlin și Ankara. Luni întregi, guvernul german a făcut toate eforturile diplomatice posibile, a reacționat cu maximă prudență la toate provocările venite dinspre tabăra lui Erdogan - în urmă cu puțin timp însă, Republica Federală a schimbat foaia. Acum, la Berlin se spune lucrurilor pe nume: atunci când cetățeni germani sunt arestați în Turcia sub acuzații ridicole, cum este cazul activistului pentru drepturile omului Peter Steudtner, candidatul social-democrat la funcția de cancelar Schulz vorbește despre "ostatici". Iar executivul german își avertizează cetățenii să evite călătoriile în Turcia.

Schimbarea de curs a Germaniei pare să aibă efect imediat la Ankara. Tonul autorităților turce a devenit ceva mai moderat: Turcia nu ar vrea să renunțe nici la turiștii germani, nici la angajamentul în această țară al firmelor germane.

Dar lucrurile s-au înrăutățit din nou: mai întâi, președintele Erdogan le-a cerut germanilor de origine turcă să nu voteze la alegerile federale din septembrie cu conservatorii, social-democrații sau ecologiștii, întrucât aceste formațiuni ar dușmăni Turcia. Înțelegem de ce: Uniunea Creștin-Democrată este asociată cu Angela Merkel, o persoană pe care Erdogan o consideră deloc prietenă, în timp ce SPD este legat de actualul ministru de Externe Sigmar Gabriel, care nu se ferește de cuvinte grele, spre deosebire de predecesorul său și actualul președinte federal Frank-Walter Steinmeier. Iar ecologiștii sunt reprezentați de unul din cei mai neîndrăgiți politicieni germani în Turcia, șeful Partidului Verzilor, Cem Özdemir. Erdogan și alți ultraconservatori turci îl consideră pe liderul ecologist german un trădător de neam, chiar dacă acesta nu a trăit niciodată în Turcia.

O nouă dimensiune

Tensiunile bilaterale au atins o nouă dimensiune prin arestarea în Spania a scriitorului german de origine turcă Dogan Akhanli, aflat în concediu în această țară. La cererea lui Erdogan și sub acuzația că ar fi, nici mai mult nici mai puțin, susținător al terorismului! Akhanli a fost între timp eliberat, chiar dacă nu are voie încă să părăsească Spania.

Strict formal, procedura juridică poate că o fi fost corectă: Turcia a emis un mandat de arestare prin Interpol pe numele scriitorului german. Dar este strigător la cer că un astfel de mandat de arestare poate fi emis pe numele unui om de cultură ca Akhanli. Sigur că statele din UE cooperează cu Turcia în politica de securitate, dar această colaborare trebuie urgent revizuită, având în vedere derapajele tot mai mari ale guvernului turc din ultima vreme.

O slabă consolare

Constatăm pe moment că poziția fermă a Germaniei este corectă, atât când vine vorba de ieșiri în decor verbale ale președintelui Erdogan, cât și în cazul acestor arestări pline de rea-voință. Ministrul german de Externe Gabriel s-a implicat personal de urgență în cazul scriitorului Akhanli și a cerut eliberarea lui și acordarea de consiliere consulară pentru acesta. Reacția sa nu a rămas fără urmări în Spania, ceea ce este bine.

Altfel stau lucrurile din păcate pentru cetățenii germani arestați în Turcia, cum ar fi ziaristul Deniz Yücel sau activistul Peter Steudtner. Pentru ei, schimbarea de poziție a Berlinului nu a adus până acum nimic bun, poate doar condiții de detenție mai umane pentru Steudtner. Iar tristul adevăr este că, în aceste cazuri, autoritățile germane nu au ce să facă. Cu atât mai puțin dacă Erdogan își extinde acum vânătoarea paranoică de germani, considerați in corpore dușmani ai Turciei, și în alte țări din UE. O slabă consolare, dar mai mult decât nimic.

Autor: Jens Thurau/os