Voltă în istoria omenirii

După căderea zidului din Berlin, occidentul a luat o pauză. Renumitul politolog Francis Fukuyama proclamase "sfârşitul istoriei" iar politicienii fabulau despre o "dividendă a păcii". America îşi fixase în piept o medalie cu inscripţia "hiperputere". Adversari de odinioară erau fie acceptaţi în cluburi occidentale dacă erau dispuşi să respecte regulile jocului, fie respinşi şi ignoraţi dacă refuzau.

Cu toate acestea, SUA le-au lipsit la sfârşitul războiului rece spiritul de iniţiativă pe care-l manifestaseră la încheierea ultimei conflagraţii mondiale. După 1945, America a pus bazele NATO, ale ONU, Băncii Mondiale şi ale Fondului Monetar Internaţional, înfiinţând astfel structurile unei noi ordini mondiale. În anii 90 ai veacului trecut nu a fost nici urmă de aşa ceva. Bill Clinton a rămas un politician de provincie şi după ce s-a transferat din Arkansas la Casa Albă. În timpul mandatelor sale nu a apărut o structură nouă de securitate în emisfera nordică, nu a existat o combatere eficientă a sărăciei în emisfera sudică, pentru protecţia mediului nu s-a făcut mai nimic şi nu s-a putut asigura o pace durabilă în Orientul Mijlociu.

Trăznet din senin

În ziua de 11 septembrie 2001 s-a consumat primul atac, după cel de la Pearl Harbor, asupra teritoriului SUA. Un atac neaşteptat, care i-a luat pe americani pe nepregătite şi i-a pus pe mulţi pe gânduri până în ziua de azi. 9/11 a fost o zi din secolul care abia începuse, cu reverberaţii de lungă durată. Pentru DW, fostul şef al CIA, generalul David Petraeus, a declarat ulterior: "Lupta împotriva terorismului va dura câteva generaţii."

În zilele de după 11 septembrie 2001, nimeni nu putea să prevadă aşa ceva. Pe atunci importante erau măsurile de prevenire a recesiunii globale. Băncile centrale au deschis robinetele de bani. Cu succes, la început, fiindcă prăbuşirea burselor a putut fi, în mare măsură, evitată. Dar, după numai câţiva ani, nici băncile şi nici clienţii nu au mai ştiut ce să facă cu banii ieftini. Orice doritor din SUA care ştia cât de cât să-şi pronunţe inteligibil numele a primit câte un credit. Cu care şi-a cumpărat în Florida sau altundeva o casă. Adesea o casă pe care, de fapt, nu şi-o putea permite.

În 2008, bula speculativă s-a spart. Washingtonul s-a văzut nevoit să tipărească şi mai mulţi bani. SUA s-au îndatorat tot mai mult. Iar europenii, japonezii şi alţii le-au urmat exemplul. De altfel, această olimpiadă a tipăririi de bani fără acoperire continuă şi astăzi. În felul acesta, politicienii pot amâna rezolvarea problemelor de structură existente. Dar clasa de mijloc devine în SUA tot mai subţire iar standardul de viaţă scade continuu. Planul lui Osama bin Laden pare să se materializeze, câtă vreme el nu-şi propusese să învingă cu mijloace militare SUA, ci să le ruineze financiar.

Preşedintele Obama a învăţat câte ceva din erorile comise de predecesorul său. Şi a retras complet sau a redus masiv trupele din afara graniţelor. De ce să investească America în războaie pe care nu le poate câştiga? Dar chiar şi după retragerea din Irak, această aventură, singură, îl costă pe contribuabilul american sute de miliarde. Căci fiecare extindere a aparatului de securitate presupune şi o creştere a cheltuielilor sociale - asigurări de sănătate sau pensii - pentru veterani. SUA vor mai avea de dus în spinare această povară decenii la rând.

Se prăbuşeşte infrastructura

În timp ce se cheltuiesc mii de miliarde pentru o iluzorie securitate la mii de kilometri distanţă, în SUA lipsesc banii pretutindeni. Nu există fonduri nici pentru modernizarea infrastructurii şi nici pentru educaţie. În plus, în cota oficială a şomajului, de aproximativ cinci la sută, nu sunt cuprinşi şi oamenii care au renunţat, decepţionaţi, să-şi mai caute un loc de muncă. Politicieni demagogi promit în campania pentru alegerile prezidenţiale fel şi fel de aşa-zise soluţii. Dar clasa politică de la Washington nu este capabilă să ajungă la un compromis. Nici nu-şi propune asta. Pe acest fundal, în librării se vând ca pâinea caldă cărţile care prevestesc prăbuşirea Americii. Cam toate susţin aceeaşi teză: America, superputerea globală, s-a suprasolicitat.

Fireşte, nu poate nimeni şti ce ne rezervă viitorul. Dar un lucru este cert: 11 septembrie 2001 a fost un uriaş punct de cotitură. Pentru securitatea noastră, a tuturor. Pentru sfera privată care a fost limitată. Pentru teme cum ar fi drepturile omului sau dreptul internaţional, la care SUA au făcut rabat.

9/11a fost mai mult decât un eveniment istoric. A fost ziua în care s-a compus, prin lupta contra terorismului, laitmotivul secolului care abia începuse.