Comentariu: Valori şi interese

La debutul crizei refugiaţilor cancelara Angela Merkel a vorbit mult despre valori. Atât despre apărarea valorilor europene cât şi a celor creştine. Se referea la acceptarea refugiaţilor. Sub acest imperativ moral, Angela Merkel a adoptat politica uşilor deschise acum mai bine de un an. Şi, în numeroase ocazii, a reiterat dorinţa de a nu impune o limită superioară a numărului de refugiaţi acceptaţi.   

Între timp, după alegerile regionale din landul Berlin, în urmă cu o săptămână, cancelara a vorbit despre greşeli şi despre faptul că statul a pierdut controlul în chestiunea migraţiei. În acelaşi timp, însă, tot ea a dat impresia că discursul rostit se bazează pe motive strategice, menite să restabilească unitatea Uniunii şi să-i faciliteze o nouă candidatură. Fiindcă Angela Merkel nu renunţă la politica sa privind refugiaţii.

În particular şi în public

Preluarea nelimitată a unor oameni din culturi diferite, mulţi dintre aceştia fără şcoală, nu poate fi în interesul unei ţări bine dezvoltate. Însă, în numele valorilor, Merkel tocmai lucrul acesta l-a aşteptat de la Germania. Argumentele politicienilor şi ale reprezentanţilor economiei, conform cărora migranţii ar putea acoperi deficitul de personal calificat s-au prăbuşit destul de repede. De fapt, a fost o mână de ajutor de care cancelara nici nu avea nevoie. Când a venit vremea să se decidă, Merkel a optat pentru primordialitatea valorilor. Atitudinea sa are o profundă notă de protest - ceva până la sacrificiul de sine. O decizie care, poate, unora nu le place, dar este comandată moral.

În viata privată s-ar putea să fie un lucru onorabil. Dar poate un şef de guvern să-i ceară întregului popor să fie în acelaşi spirit? Ba, mai mult, să încerce să antreneze întreaga Uniune Europeană? Câtă vreme valorile şi interesele sunt aceleaşi nu e nicio problemă.

Însă greutăţile încep acolo unde apar diferenţele de opinie. Este şi cazul în problema refugiaţilor. Aceasta este percepţia multor germani care, între timp, resping masiv politica doamnei Merkel. De ceilalţi europeni nici nu mai vorbim...  

Nu fiecare consideră că, la nevoie, interesele ar trebui sacrificate în numele valorilor. În plus: despre ce valori este vorba? Ajutorarea celor aflaţi la nevoie este o valoare universală. Însă multe ţări pun preţ şi pe apărarea propriei culturi şi pe menţinerea unei populaţii cu o structură cât de cât omogenă. Ca atare, Japonia - să spunem - nu a preluat absolut niciun refugiat sirian. În schimb a donat sume uriaşe pentru îngrijirea refugiaţilor, ţărilor din apropierea zonei de conflict. Japonezii pot spune că astfel au apărat atât valori de bază cât şi interesele naţionale. 

Germanul imprevizibil

La nivel diplomatic, politica doamnei Merkel mai are şi o altă dimensiune. Nu numai că în Europa s-a izolat complet, dar şi alte naţiuni privesc acum Germania cu suspiciune. Interesele sunt cam aceleaşi pentru toate ţările. Statul care îşi urmăreşte propriile interese s-ar putea să devină incomod pentru alţii, dar este previzibil. 

Iar acum vine cancelara Germaniei - pentru mulţi, întruchiparea raţiunii sobre - şi, brusc, subordonează toate interesele, propriului său sistem de valori. Este aceeaşi cancelară care, "ca fiziciană", iniţial era convinsă de eficienţa energiei nucleare, dar după accidentul de la Fukushima n-a mai vrut să audă de aşa ceva deşi, în Germania, un tsunami de felul celui care a declanşat catastrofa n-ar fi posibil. În Franţa a devenit bine-cunoscută noţiunea de "incertitudes allemandes".    

Străinătatea nu agreează imprevizibilul. Nu din partea puternicei Republici Federale. Germanii au reputaţia de oameni ai extremelor. Iar în problema refugiaţilor Angela Merkel a vorbit despre greşeli. Acum o lună, într-un interviu pentru Deutsche Welle, analistul politic de origine siriană Bassam Tibi vorbea despre pericolul ca, de la politica ospitalităţii fără margini, germanii să cadă în extrema cealaltă. Să sperăm că nu se va ajunge la o asemenea situaţie.