Unitate?

Angela Merkel poate fi considerată, ţinând cont de cariera ei singulară, drept pricipala câştigătoare a reunificării Germaniei. Creştin-democrata Angela Merkel, născută, ce-i drept, la Hamburg, în vest, dar care a crescut și s-a format în fosta RDG, conduce deja de 13 ani guvernul federal - de la o vreme mai degrabă prost decât bine. Aşadar, germanii din est nici cu cancelara lor nu se mai pot mândri. Şi de aceea prăpastia care s-a căscat între guvernanţi şi guvernaţi este vizibil mai mare în noile landuri federale decât în cele vestice. 

În ochii est-germanilor, Merkel este pricipala exponentă a unui politici care nu le reprezintă interesele, deşi a trăit aceeaşi experienţă a dictaturii RDG-iste, deşi are acelaşi trecut. Dar, în timp ce drumul cancelarei, aflată în funcţie din 2005, a fost constant ascendent după căderea Zidului Berlinului, calea a milioane de est-germani a fost strict descendentă. O rană deschisă e cea provocată de experienţa dureroasă a şomajului, a celui de durată şi nu din vină personală.  

Adesea lipseşte respectul faţă de realizările germanilor în timpul dictaturii

Ceea ce est-germanii au realizat în condiţiile unui sistem dictatorial - economic şi cultural - nu mai avea, peste noapte, nicio importanţă. Pentru a suporta aceste schimbări, est-germanii au trebuit să dea dovadă, în extremă măsură, de flexibilitate, mobilitate şi stabilitate emoţională. Vest-germanii nu au fost puşi niciodată într-o asemenea situaţie. Transformările economice structurale sau cele politice nu s-au produs în fosta Republică Federală nicicând de azi pe mâine. Est-germanii, în schimb, au asistat brusc la eroziunea totală a ordinii lor sociale - o ordine de cei mai mulţi nedorită, dar care i-a marcat profund. 

Mândria de a fi declanşat o revoluţie paşnică în 1989/90 nu le-a adus germanilor din fosta RDG niciun beneficiu material după reunificare. Această stare a fost depășită între timp de cei mai mulți, dar în medie, statistic vorbind, est-germanii duc o viață mai modestă decât cei din vest.

Realizările sunt rareori răsplătite

Raportul actual privind Unitatea Germană relevă că salariile din est se ridică, și la 28 de ani de la reunificarea țării, numai la 82 de procente față de cele plătite în vest. Cine prezintă aceasta drept un succes, închide ochii în fața realității. Căci a primi mai puțini bani pentru aceeași prestație înseamnă lipsă de recunoaștere și respect. 

Lozincile despre munca egală care ar trebui din nou să fie onorată cum se cuvine li se par est-germanilor și mai puțin credibile decât celor din vest. Remunerația mai mică, nerecunoaștera unor ani de muncă la calcularea pensiei și alte nedreptărți se fac simțite pe termen lung. Scindarea societății în două clase este o stare de fapt pentru cei care au astăzi 50 de ani și mai mult. Și acest lucru este scandalos.

Cabinetul lui Merkel - o zonă aproape lipsită de est-germani

Ceea ce, în timp, cântărește și mai mult decât defavorizarea materială e dominația elitei vest-germane în mai toate domeniile societății. Cabinetul Angelei Merkel ar fi fără ea și fără Franziska Giffey, născută în 1979 în fosta RGD, care conduce Ministerul Familiei, un guvern pur vest-german. Am putea crede că e o întâmplare. Dar am putea și să spunem lucrurilor pe nume: acesta este un simptom al stadiului Unității Germane. 

Deși a trecut atâta vreme de la reunificarea Germaniei, vest-germanii sunt în continuare cei care dau tonul aproape în orice domeniu. Est-germanii sunt slab reprezentați în funcții de conducere - în companii, universități sau media - și nici Deutsche Welle nu face, din păcate, excepție. Abia când această stare de fapt va fi fost măcar parțial depășită, vor înceta comparațiile, adesea enervante, dar necesare, dintre est și vest. Abia atunci când de Ziua Unității Germane nu va mai fi nevoie de un astfel de comentariu, Unitatea Germană se va fi înfăptuit.